ficat sni [At: BIBLIA (1688), 372/1 / V: ~e / Pl: ~ați / E: ml ficatum (izolat din sintagma jecur ficatum „ficat de gâscă îngrășată cu smochine”)] 1 Glandă anexă a tubului digestiv, situată în partea dreaptă a abdomenului, sub diafragmă, formată din patru lobi și din vezica biliară, care îndeplinește diferite funcții fiziologice importante în organism. 2 (Fam; mpl; îe) A-l atinge (pe cineva până) la ~ați A-l atinge (ceva) foarte tare. 3 (Fam; mpl; îe) A-l roade (sau a-l seca etc. pe cineva) la ~ați A simți o durere fizică puternică. 4 (D. griji, necazuri îae) A frământa (pe cineva). 5 (Fam; mpl; îe) A-l ustura (pe cineva) la ~ați A simți o durere fizică puternică. 6 (Îae) A produce (cuiva) un sentiment puternic de mânie, de regret, de ciudă etc. 7 (Fam; mpl; îe) A-i îngheța (cuiva) ~ații A se înspăimânta. 8 (Fam; mpl; îe) A tăia (sau a seca pe cineva) frigul la ~ați A pătrunde (pe cineva) frigul. 9 (Fam; mpl; îe) A ofta de la ~ați A ofta din adânc. 10 (Fam; mpl; îe) A se opinti de la ~ați A se opinti cu putere. 11 (Reg; lpl) Plămâni. 12 (Chm; îs) ~ de pucioasă Polisulfură de potasiu care servește la prepararea de băi sulfuroase artificiale.

FICAT s. m. Organ situat în partea dreaptă a abdomenului, sub diafragmă și care îndeplinește diferite funcții fiziologice, secretă fierea etc. ◊ Expr. (Familiar) A-l roade sau a seca (pe cineva ceva) la ficați = a necăji, a frămînta, a chinui (pe cineva ceva: o întîmplare, un gînd, o situație etc.). Cum mă? Da pă mine și pă toată negustorimea asta din Obor nu ne seacă la ficați orînduirea de azi? Dac-ai ști cum ne jegmănea oamenii agiei. CAMIL PETRESCU, O. II 219. O rodea la ficați călcarea poruncii tatălui lor. ISPIRESCU, L. 51. A ustura (pe cineva ceva) la ficați = a) a simți o durere puternică; b) a avea un sentiment puternic de regret, de mînie, de ciudă etc. Crezi tu, mă vericule, că nu m-a usturat la ficați și pe mine... G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 243. A-i îngheța (cuiva) ficații = a se înspăimînta. Un glas de cucuvaie și de luare în rîs îi îngheța ficații. GALACTION. O. I 54. – Forme gramaticale: pl. (cu valoare de singular, numai în expr.) ficați.

FICAT ~ți m. Glandă legată de tubul digestiv, situată în partea dreaptă a abdomenului, care participă la diferite funcții fiziologice din organism. /<lat. ficatum

FICAT s.m. (Mold., ȚR, Criș., Trans. S) Glandă anexă a tubului digestiv. A: (Fig.) Măcar că pînă la ficați îi atingea, într-acesta chip îi răspunseră. CANTEMIR, IST. B: Ficații lui plini de său. BIBLIA (1688). Neputința și slăbiciunea ficatului să trage din discrasia sa. MD2, 1^r. ◊ Fig. Dumnezeu . . . singur ispiteaște inimile și ficații și știe toate gîndurile noastre. EV., 71. C: Stăpîneaște pieptu<l> și coastele, hicatul, stîlpul trupului. CAL. 1733, 12. Ficații lui sâ-i usuci. MISC. 1778, 23^v; cf. OG, 390; MȘE, 80. Etimologie: lat. ficatum. Cf. m a i.

ficat n. organ glandulos, destinat a secreta fierea, situat în partea dreaptă a pântecelui. [Lat. FICATUM, lit. ficat de animal îngrășat cu smochine].

ficát m. (lat. ficatus. Îngrășat cu smochine; hepar ficatum, ficat de gîscă îngrășată cu smochine, d. ficus, smochină; apoĭ a rămas ficatum cu înț. de „organ al corpuluĭ”; it. fégato, fr. foie, sp. higado, pg. figado. V. epatic). Maĭ, un organ voluminos roșiatic orĭ vînăt așezat în josu peptuluĭ, la dreapta. (E o glandă care secretează glicoza și fĭerea). Pl. Măruntaĭe: un vultur sfîșia ficațiĭ luĭ Prometeŭ. Fig. Inimă, loc simțitor: vorba asta l-a pătruns pîn’la ficațĭ.

ficate sm vz ficat

ficat s. m., pl. ficați

ficat s. m., pl. ficați

ficat s. m., pl. ficați

FICAT s. (ANAT.) (înv. și reg.) plămân, (Mold., Bucov. și Transilv.) mai.

FICAT s. (ANAT.) (înv. și reg.) plămîn, (Mold., Bucov. și Transilv.) mai.

ficat (ficați), s. m. – Organ situat în partea dreaptă a abdomenului, cu funcții importante în organism. – Mr. h’icat, istr. ficǫt. Lat. fῑcātum (Diez, I, 174; Pușcariu 603; Candrea-Dens., 601; REW 8494; DAR; Battisti, III, 1613; Rohls, Differenzierung, 18), cf. sard. figáu, ven. figá. Se știe că toate formele romanice reprezintă în general un i tonic. Este cuvînt puțin frecvent în Basarab. și Bucov. (ALR, I, 46). Cf. G. Paris, Misc. Ascoli, Florencia, 1901, 41-63. Der. ficățel, s. m. (Banat, tobă); forma ficățel, pe care o indică DAR, bazată pe Damé, pare o eroare. – Din rom. provine sb. pikat (Candrea, Elemente, 407).

FICÁT (lat. ficatum) s. m. (ANAT., FIZIOL.) Glandă anexă a tubului digestiv, de culoare roșie-brună, situată la mamifere și la om în partea dreaptă a abdomenului, sub diafragmă, formată din patru lobi și din colecist. Cea mai voluminoasă glandă a organismului, f. secretă bila și o varsă în intestin în timpul digestiei, intervine în metabolismul glucidelor, protidelor, lipidelor, hormonilor, vitaminelor, sintetizează și depozitează glicogenul, participând la reglarea glucozei sangvine, neutralizează toxinele endogene (uree, acid uric) și exogene, participă la mecanismele antihemoragice etc. Îmbolnăvirea f. tulbură funcțiile întregului organism; lipsa lui este incompatibilă cu viața.

a-l roade (pe cineva) la ficați expr. 1. a simți o durere fizică puternică. 2. (d. griji, necazuri) a frământa (pe cineva), a chinui (pe cineva).

a-l seca (pe cineva) la ficați expr. 1. a simți o durere fizică puternică. 2. (d. griji, necazuri) a necăji (pe cineva), a frământa (pe cineva), a chinui (pe cineva).

a-l ustura (pe cineva) la ficați expr. 1. a simți o durere fizică puternică. 2. a produce (cuiva) un sentiment puternic de mânie / de regret / de ciudă.

ficat de pasăre expr. polițist.