10 definiții pentru fibrom


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FIBRÓM, fibroame, s. n. Tumoare benignă formată mai ales în țesutul conjunctiv fibros și localizată de obicei la sân, la uter și la intestin. – Din fr. fibrome.

FIBRÓM, fibroame, s. n. Tumoare benignă formată mai ales în țesutul conjunctiv fibros și localizată de obicei la sân, la uter și la intestin. – Din fr. fibrome.

fibrom sn [At: POP, CHIRURG., 402, ap. DA ms / Pl: ~oame, (înv) ~uri / E: fr fibrome] Tumoare benignă formată mai ales în țesutul conjunctiv fibros și localizată de obicei la sân, la uter și la intestin.

FIBRÓM, fibroame, s. n. Tumoare benignă formată mai ales în țesutul conjunctiv.

FIBRÓM s.n. Tumoare benignă formată din țesut fibros, care se formează în special în țesutul conjunctiv. [Pl. -oame. / < fr. fibrome].

FIBRÓM s. n. tumoare benignă formată din țesut fibros, în țesutul conjunctiv. (< fr. fibrome)

FIBRÓM ~oáme n. Tumoare benignă formată într-un țesut conjuctiv. /<fr. fibrome

*fibrómă f., pl. e (d. fibră, după glaŭcomă, sarcomă). Med. Tumoare a unuĭ țesut fibros. E benignă (nu strică sîngele) și se vindecă pin operațiune saŭ pin acțiunea razelor. – Ob. fibróm, n., pl. oame saŭ urĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fibróm (fi-brom) s. n., pl. fibroáme

fibróm s. n. (sil. -brom), pl. fibroáme

Intrare: fibrom
fibrom1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: fi-brom info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fibrom
  • fibromul
  • fibromu‑
plural
  • fibroame
  • fibroamele
genitiv-dativ singular
  • fibrom
  • fibromului
plural
  • fibroame
  • fibroamelor
vocativ singular
plural
fibrom2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fibrom
  • fibromul
  • fibromu‑
plural
  • fibromuri
  • fibromurile
genitiv-dativ singular
  • fibrom
  • fibromului
plural
  • fibromuri
  • fibromurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fibrom

  • 1. Tumoare benignă formată mai ales în țesutul conjunctiv fibros și localizată de obicei la sân, la uter și la intestin.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: