2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FIBRILÁ, pers. 3 fibrilează, vb. I. Intranz. (Med.) A prezenta fibrilație. – Din fr. fibriller.

FIBRILÁ, pers. 3 fibrilează, vb. I. Intranz. (Med.) A prezenta fibrilație. – Din fr. fibriller.

fibrila [At: DN3 / Pzi: ~lez / E: fr fibriller] 1 vt A supune un material operației de fibrilare. 2 vi (Med) A prezenta fibrilație.

FIBRILÁ vb. I. 1. tr. A supune un material operației de fibrilare. 2. intr. (Med.) A face fibrilație; a avea o fibrilație. [Cf. it. fibrillare, fr. fibriller].

FIBRILÁ vb. I. tr. a supune un material operației de fibrilație. II. intr. (med.) a face fibrilație. (< fr. fibriller)

FIBRÍLĂ, fibrile, s. f. 1. (Anat.) Element constitutiv al unei fibre; element constitutiv al țesutului conjunctiv, care dă fibrei musculare un aspect striat. 2. Parte constitutivă a unor fibre textile. – Din fr. fibrille.

FIBRÍLĂ, fibrile, s. f. 1. (Anat.) Element constitutiv al unei fibre; element constitutiv al țesutului conjunctiv, care dă fibrei musculare un aspect striat. 2. Parte constitutivă a unor fibre textile. – Din fr. fibrille.

fibri sf [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 321 / Pl: ~le / E: fr fibrille] 1 (Atm) Fibră (1) mică. 2 (Atm) Element constitutiv al unei fibre (1). 3 (Atm) Element constitutiv al țesutului conjunctiv, care dă fibrei musculare un aspect striat. 4 Parte constitutivă a unor fibre textile.

FIBRÍLĂ, fibrile, s. f. 1. Element constitutiv al țesutului conjunctiv, care dă fibrei musculare un aspect striat. 2. Parte constitutivă a unor fibre textile.

FIBRÍLĂ s.f. 1. Fibră mică. ♦ Element al unui țesut conjunctiv, care dă fibrei musculare un aspect striat. 2. Parte constitutivă a unei fibre textile. [< fr. fibrille, lat. fibrilla].

FIBRÍLĂ s. f. 1. fibră de dimensiuni reduse. 2. element constitutiv al unei fibre. (< fr. fibrille, lat. fibrilla)

FIBRÍLĂ ~e f. Element constitutiv al unei fibre. /<fr. fibrille


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fibrilá vb., ind. prez. 3 sg. fibrileáză

fibrílă (parte a unei fibre) (fi-bri-) s. f., g.-d. art. fibrílei; pl. fibríle

fibrílă s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. fibrílei, pl. fibríle

Intrare: fibrila
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fibrila
  • fibrilare
  • fibrilat
  • fibrilatu‑
  • fibrilând
  • fibrilându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • fibrilea
(să)
  • fibrileze
  • fibrila
  • fibrilă
  • fibrilase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • fibrilea
(să)
  • fibrileze
  • fibrilau
  • fibrila
  • fibrilaseră
Intrare: fibrilă
  • silabație: fi-bri-lă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fibri
  • fibrila
plural
  • fibrile
  • fibrilele
genitiv-dativ singular
  • fibrile
  • fibrilei
plural
  • fibrile
  • fibrilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fibrila

  • 1. medicină A prezenta fibrilație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. tranzitiv A supune un material operației de fibrilare.
    surse: DN

etimologie:

fibrilă

  • 1. Fibră mică.
    surse: DN
    • 1.1. anatomie Element constitutiv al unei fibre; element constitutiv al țesutului conjunctiv, care dă fibrei musculare un aspect striat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Parte constitutivă a unor fibre textile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: