9 definiții pentru fițuică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FIȚÚICĂ, fițuici, s. f. Bucată mică de hârtie pe care se fac diferite însemnări. ♦ Nume disprețuitor dat unei gazete fără însemnătate. – Cf. germ. Fitschen „fleac, mărunțiș”.

FIȚÚICĂ, fițuici, s. f. Bucată mică de hârtie pe care se fac diferite însemnări. ♦ Nume disprețuitor dat unei gazete fără însemnătate. – Cf. germ. Fitschen „fleac, mărunțiș”.

fițuică sf [At: CONTEMP., S. II, 1949, nr. 160, 3/2 / Pl: ~ici / E: ns cf ger Fitschen „fleac, mărunțiș”] 1 Bucată mică de hârtie pe care se fac diferite însemnări. 2 (Fam) Bucată de hârtie pe care elevii (studenții etc.) își fac însemnări din materia anunțată pentru un extemporal, un examen, cu scopul de a copia. 3 (Prt) Gazetă fără însemnătate.

FIȚÚICĂ, fițuici, s. f. Petic de hîrtie cuprinzînd diferite însemnări. Scoase un teanc de hîrtii îngălbenite. Se mută cu jîlțul mai în bătaia focului, și dintr-o dată, desfăcînd o fițuică, și-o apropie de barbă. SADOVEANU, O. V. 170. Furios, magistratul a făcut fițuica boț și a zvîrlit-o cît colo. POPA, V. 205. ♦ (Peiorativ) Gazetă fără însemnătate.

FIȚÚICĂ ~ci f. fam. 1) Bucată mică de hârtie cu însemnări. 2) Foiță de hârtie cu însemnări, folosită pentru a copia la examene. 3) depr. Publicație neînsemnată. /cf. germ. Fitzel

fițuică f. 1. chitanță; 2. foiță de hârtie sau de carton pe care se iau note și care se poate apoi clasa. [Origină necunoscută].

fițúĭcă f., pl. ĭ (rudă cu a se fîțîi și cu germ. fitzel, fetzen, zdrențe). Fam. Iron. Foaĭe volantă (bucățică) de hîrtie (o chitanță ș. a.). Ziar mic și prost. Carte de joc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fițúică (-țui-) s. f., g.-d. art. fițúicii; pl. fițúici

fițúică s. f. (sil. -țui-), g.-d. art. fițúicii; pl. fițúici


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

fițuică, fițuici s. f. 1. (peior.) ziar / gazetă fără valoare / de proastă calitate 2. (șc.) text scris în format miniatural de către un elev cu intenția de a-l folosi pe ascuns în timpul unui examen sau al unei lucrări scrise

Intrare: fițuică
fițuică substantiv feminin
  • silabație: fi-țui-că info
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fițuică
  • fițuica
plural
  • fițuici
  • fițuicile
genitiv-dativ singular
  • fițuici
  • fițuicii
plural
  • fițuici
  • fițuicilor
vocativ singular
plural

fițuică

  • 1. Bucată mică de hârtie pe care se fac diferite însemnări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Scoase un teanc de hîrtii îngălbenite. Se mută cu jîlțul mai în bătaia focului, și dintr-o dată, desfăcînd o fițuică, și-o apropie de barbă. SADOVEANU, O. V. 170.
      surse: DLRLC
    • Furios, magistratul a făcut fițuica boț și a zvîrlit-o cît colo. POPA, V. 205.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Nume disprețuitor dat unei gazete fără însemnătate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Foiță de hârtie cu însemnări, folosită pentru a copia la examene.
      surse: NODEX

etimologie: