FIȚUICĂ, fițuici, s. f. Petic de hîrtie cuprinzînd diferite însemnări. Scoase un teanc de hîrtii îngălbenite. Se mută cu jîlțul mai în bătaia focului, și dintr-o dată, desfăcînd o fițuică, și-o apropie de barbă. SADOVEANU, O. V. 170. Furios, magistratul a făcut fițuica boț și a zvîrlit-o cît colo. POPA, V. 205. ♦ (Peiorativ) Gazetă fără însemnătate.