FETIȘ, fetișuri, s. n. Obiect considerat purtător de forță magică sau formă materială a unui spirit, fiind venerat ca atare. ♦ Fig. Idee, principiu etc. care constituie obiectul unei adorații oarbe, iraționale. [Pl. și: fetișe] – Din fr. fétiche.

feti vi [At: HEM 2359 / Pzi: ~tesc / E: fată] (Pop) 1 (D. o fată) A trăi nemăritată. 2 A petrece ca fată timpul de când iese la horă până când se mărită. 3 (Îe) A ~ cu cineva (sau d. mai multe fete) a ~ împreună A petrece timpul de fetie împreună (cu cineva).

fetiș¹ sns [At: TDRG / E: fată + -iș] (Ban; csc) 1 Fetet. 2 Fetie (1).

fetiș² sn [At: MIREA, C. II, 31 / Pl: ~uri, ~e / E: fr fétiche] 1 Obiect căruia i se atribuie proprietăți magice benefice Vz amuletă, talisman. 2 Idol (cioplit grosolan) al popoarelor primitive. 3 (Fig) Idee, principiu etc. care constituie obiectul unei adorații oarbe, nejustificate. 4 (Psa) Obiect sau parte a corpului nonsexuală care poate deveni obiect al sexualității.

FETI (-tesc) vb. intr. A trăi, a petrece timpul ca fată (nemăritată).

*FETIȘ (pl. -ișe, -ișuri) sn. 1 Ori-ce obiect sau ființă însuflețită (piatră, vegetal, animal, etc.) ce se adoră ca idol grosolan de către negrii din Africa în care cred că e sălășluit un spirit înzestrat cu puteri supranaturale ¶ 2 Fig. Persoană sau lucru care se venerează în mod special de cineva, pentru care are un fel de cult deosebit (🖼 2087) [fr. fétiche].

FETIȘ, fetișuri, s. n. Obiect considerat ca fiind înzestrat cu o forță magică, supranaturală, capabil să dea ajutor celui care îl posedă, îl poartă etc. V. amuletă, talisman. ♦ Fig. Idee, principiu etc. care constituie obiectul unei adorații oarbe, nejustificate. [Pl. și: fetișe] – Din fr. fétiche.

FETI, fetesc, vb. IV. Intranz. (Popular, despre femei) A petrece ca fată timpul de cînd iese la horă pînă cînd se mărită; a sta nemăritată. Fetește mult. La HEM 2359.

FETIȘ, fetișuri și fetișe, s. n. (În credințele triburilor primitive) Obiect considerat ca fiind înzestrat cu o forță magică supranaturală și capabil să dea ajutor celui care i se închină. ♦ Fig. Idee, principiu, concepție care constituie obiectul unei adorații oarbe și lipsite de discernămînt și care este invocat, împotriva oricărei rațiuni, ca autoritate indiscutabilă, trebuind să se bucure de o recunoaștere absolută. Știința tocmai de aceea se numește știință, pentru că ea nu recunoaște fetișe, nu se teme să ridice mîna împotriva a ceea ce și-a trăit traiul, împotriva a ceea ce este vechi, și își apleacă urechea cu luare-aminte la glasul experienței, la glasul practicii. STALIN, PROBL. LEN. 520.

FETIȘ s.n. Obiect căruia i se atribuie o forță supranaturală; idol (cioplit grosolan) al popoarelor primitive. ♦ (Fig.) Ceea ce constituie obiectul unor adorații oarbe, nemotivate. [Pl. -șuri, -șe. / < fr. fétiche, cf. port. fetiço < lat. facticius – imitativ].

FETIȘ s. n. 1. obiect căruia i se atribuie o forță supranaturală; idol la popoarele aflate pe o treaptă de cultură incipientă. 2. (fig.) idee, principiu care constituie obiectul unei adorații oarbe, nemotivate. (< fr. fétiche)

A FETI ~esc intranz. 1) A fi fată mare. 2) A-și petrece anii de fată mare. 3) A trăi ca o fată mare. /Din fată

FETIȘ ~uri n. 1) (în religiile primitive) Obiect căruia i se atribuiau calități supranaturale, forță magică, capabil să-l ajute pe posesorul acestuia. 2) fig. Obiect al unei venerații exagerate. /<fr. fétiche, germ. Fetisch

fetiș n. idol grosolan la Negrii africani și la popoarele sălbatice (= fr. fétiche).

2) fetésc v. intr. Trăĭesc ca o fată (staŭ nemăritată).

*fetíș m. (fr. fétiche, d. pg. feitiço, care e lat. facticius, factice). Un obĭect oare-care venerat ca idol de către sălbaticĭ. Fig. Persoană saŭ lucru foarte adorat.

feti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fetesc, 3 sg. fetește, imperf. 1 feteam; conj. prez. 1 sg. să fetesc, 3 să fetească

fetiș s. n., pl. fetișuri

feti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fetesc, imperf. 3 sg. fetea; conj. prez. 3 să fetească

fetiș s. n., pl. fetișuri

feti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fetesc, imperf. 3 sg. fetea; conj. prez. 3 sg. și pl. fetească

fetiș s. n., pl. fetișuri

fetiș, pl. fetișuri

fetiș, -șe.

FETIȘ s. v. amuletă.

fetí, v.i. A fi fecioară: „Măritată bine-a si, / Da-i mai bine a feti” (Memoria, 2001: 111). – Din fată (DEX, MDA).

feti, vb. intranz. – A fi fecioară: „Măritată bine-a si, / Da-i mai bine a feti” (Memoria, 2001: 111). – Din fată (DEX, MDA).

feti, vb. intranz. – A fi fecioară: „Măritată-i bine-a si, / Da-i mai bine a feti” (Memoria 2001: 111). – Din fată + -i.