FERMOAR, fermoare, s. n. Dispozitiv pentru încheiat obiecte de îmbrăcăminte, genți, serviete etc., format din două șiruri de lame (fixate pe o șuviță de pânză, de piele etc.) așezate față în față, care se îmbucă reciproc cu ajutorul unei mici piese făcute să alunece între ele. ♦ Închizător^[1] de os, de metal etc. la un colier, la un album etc. – Din fr. fermoir.

fermoar sn [At: LTR / Pl: ~e / E: fr fermoir] 1 Dispozitiv pentru încheiat obiecte de îmbrăcăminte, genți, serviete etc., format din două șiruri de lame (fixat pe o șuviță de pânză, de piele etc.) așezate față în față și care se îmbucă reciproc cu ajutorul unei mici piese făcute să lunece între ele. 2 Închizător de os, de metal etc. la un colier, la un album etc.

FERMOAR, fermoare, s. n. Dispozitiv pentru încheiat obiecte de îmbrăcăminte, genți, serviete etc., format din două șiruri de lame (fixate pe o șuviță de pânză, de piele etc.) așezate față în față și care se îmbucă reciproc cu ajutorul unei mici piese făcute să lunece între ele. ♦ Închizător de os, de metal etc. la un colier, la un album etc. – Din fr. fermoir.

FERMOAR, fermoare, s. n. Dispozitiv pentru încheiat obiecte de îmbrăcăminte, genți, serviete etc.; este format, în general, din două șiruri de lame așezate față în față, care se îmbucă una în alta, cu ajutorul unei mici piese făcute să alunece între ele. ♦ Închizător de os sau de metal la un colier, la un album, la o carte etc. – Pronunțat: -moar.

FERMOAR s.n. Dispozitiv folosit la încheierea unor obiecte de piele, de pînză etc. ♦ Închizătoare, de os sau de metal a unui colier, a unui album etc. [Pron. -moar. / < fr. fermoir < fermer = a închide].

FERMOAR s. n. dispozitiv pentru încheierea unor obiecte de piele, pânză etc. ◊ închizătoare, de os sau de metal, a unui colier, album etc. (< fr. fermoir)

FERMOAR ~e n. 1) Dispozitiv format din două șiruri de dinți, ce se îmbucă unii în alții cu ajutorul unei mici piese metalice mobile, folosit pentru încheiere. 2) Dispozitiv pentru închidere; închizătoare. [Sil. fer-moar] /<fr. fermoir

fermoar (desp. -moar) s. n., pl. fermoare

fermoar (-moar) s. n., pl. fermoare

fermoar s. n. (sil. -moar), pl. fermoare

fermoar

fermoar, fermoare s. n. gură.

a trage fermoarul expr. 1. a tăcea (din gură), a păstra un secret. 2. (glum. – în fotbal) a introduce mingea printre picioarele adversarului.