12 definiții pentru fermoar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FERMOÁR, fermoare, s. n. Dispozitiv pentru încheiat obiecte de îmbrăcăminte, genți, serviete etc., format din două șiruri de lame (fixate pe o șuviță de pânză, de piele etc.) așezate față în față, care se îmbucă reciproc cu ajutorul unei mici piese făcute să alunece între ele. ♦ Închizător[1] de os, de metal etc. la un colier, la un album etc. – Din fr. fermoir.

  1. Termenul corect este închizătoare (forma închizător are alt înțeles). — gall

fermoar sn [At: LTR / Pl: ~e / E: fr fermoir] 1 Dispozitiv pentru încheiat obiecte de îmbrăcăminte, genți, serviete etc., format din două șiruri de lame (fixat pe o șuviță de pânză, de piele etc.) așezate față în față și care se îmbucă reciproc cu ajutorul unei mici piese făcute să lunece între ele. 2 Închizător de os, de metal etc. la un colier, la un album etc.

FERMOÁR, fermoare, s. n. Dispozitiv pentru încheiat obiecte de îmbrăcăminte, genți, serviete etc., format din două șiruri de lame (fixate pe o șuviță de pânză, de piele etc.) așezate față în față și care se îmbucă reciproc cu ajutorul unei mici piese făcute să lunece între ele. ♦ Închizător de os, de metal etc. la un colier, la un album etc. – Din fr. fermoir.

FERMOÁR, fermoare, s. n. Dispozitiv pentru încheiat obiecte de îmbrăcăminte, genți, serviete etc.; este format, în general, din două șiruri de lame așezate față în față, care se îmbucă una în alta, cu ajutorul unei mici piese făcute să alunece între ele. ♦ Închizător de os sau de metal la un colier, la un album, la o carte etc. – Pronunțat: -moar.

FERMOÁR s.n. Dispozitiv folosit la încheierea unor obiecte de piele, de pânză etc. ♦ Închizătoare, de os sau de metal a unui colier, a unui album etc. [Pron. -moar. / < fr. fermoir < fermer = a închide].

FERMOÁR s. n. dispozitiv pentru încheierea unor obiecte de piele, pânză etc. ◊ închizătoare, de os sau de metal, a unui colier, album etc. (< fr. fermoir)

FERMOÁR ~e n. 1) Dispozitiv format din două șiruri de dinți, ce se îmbucă unii în alții cu ajutorul unei mici piese metalice mobile, folosit pentru încheiere. 2) Dispozitiv pentru închidere; închizătoare. [Sil. fer-moar] /<fr. fermoir


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fermoár (-moar) s. n., pl. fermoáre

fermoár s. n. (sil. -moar), pl. fermoáre


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a trage fermoarul expr. 1. a tăcea (din gură), a păstra un secret. 2. (glum. – în fotbal) a introduce mingea printre picioarele adversarului.

Intrare: fermoar
  • silabație: fer-moar info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fermoar
  • fermoarul
  • fermoaru‑
plural
  • fermoare
  • fermoarele
genitiv-dativ singular
  • fermoar
  • fermoarului
plural
  • fermoare
  • fermoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fermoar

  • 1. Dispozitiv pentru încheiat obiecte de îmbrăcăminte, genți, serviete etc., format din două șiruri de lame (fixate pe o șuviță de pânză, de piele etc.) așezate față în față, care se îmbucă reciproc cu ajutorul unei mici piese făcute să alunece între ele.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Închizătoare de os, de metal etc. la un colier, la un album etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: închizătoare

etimologie: