FERIGĂ, ferigi, s. f. Nume dat mai multor specii de criptogame vasculare cu frunze mari și dințate, pe dosul cărora se găsesc sporangi cu spori. [Acc. și: ferigă. – Var.: (reg.) feregă s. f.] – Lat. filix, -icis.

ferigă sf [At: ANGHEL, Î. G. 24 / V: (reg) ~regă, ~rege, (Ban) ~reagă, (Buc) fir~, ~ică, firică, (reg) feligă, (îvr) ~recă, ~rece (Pl: ~reci), ~ice (Pl: ~ici) / A și: ferigă / Pl: ~igi, (reg) ~ige, ~rege / E: ml filix, -icis] 1 Plantă erbacee din familia polipodiaceelor, cu rizomul lung și subțire, târâtor, brun-închis și lucitor, cu frunzele de două ori penate și foliolele penatifide, care crește pe lângă stâncile umede și pe la rădăcinile arborilor din pădurile umbroase ale munților (Phegopteris dryopteris). 2 Plantă mai robustă decât feriga (1), cu rizomul mai gros, brun și nelucitor, având partea inferioară a frunzelor, pețiolul și rachisul acoperite cu numeroși peri scurți glanduloși, care crește prin stâncile calcaroase abrupte, prin văile subalpine umede și umbroase (Phegopteris robertiana). 3 (Bot) Feriguță (Polypodium vulgare). 4 (Șîc ~-de-baltă) Plantă erbacee din familia polipodiaceelor, cu rizomul repent lung și subțire, cu frunzele oblonge sau lanceolate având pețiolul și rachisul fără scuame, care crește prin locuri mlăștinoase, pe malurile lacurilor, râurilor și prin păduri umede și umbroase (Thelypteris palustris). 5 Plantă erbacee din familia polipodiaceelor, cu rizomul scurt, brun-negricios, din care ies frunzele sterile, dispuse în rozetă, formând o pâlnie de frunze lanceolate, lung-îngustate spre bază, care crește în pădurile umede și umbroase din regiunea montană și pe lângă stâncile de pe marginea torentelor Si: spata-dracului (Matteucia struthiopteris). 6 Plantă erbacee din familia polipodiaceelor, cu frunzele oblong-lanceolate, îngustate puțin spre bază, aproape membranoase, care crește prin pădurile umede și umbroase din regiunea muntoasă și subalpină (Polystichum setiferum). 7 Plantă erbacee din familia polipodiaceelor, cu rizomul gros, mare, cu frunzele eliptic-oblonge și acuminate, cu lobii oblongi, obtuzi pe margine și crenat-dințați, care crește în locuri umede și umbroase din păduri Si: feliuță, ferigea (4), iarba-șarpelui, năvalnic, spasul-dracului, spata-dracului (Dryopteris filix-mas). 8 Plantă erbacee din familia polipodiaceelor, cu rizomul gros și cespitos, cu frunzele ovale sau oblonge, lung-pețiolate, cu lobii oblongi, acuminați și ascuțit-spinos-dințați, care crește prin pădurile umbroase și umede din regiunea montană Si: iarba-șarpelui, năvalnic, spasul-dracului (Dryopteris spinulosa). 9 (Șîc ~-de-câmp, ~-împărătească, ~-mare, ~ga-urșilor, ~ga-ursului, ~-voinicească) Plantă erbacee din familia polipodiaceelor, cu rizomul puternic, repent, cu frunzele mari, diviziunile oblongi sau linear lanceolate, obtuze, cu marginile răsucite, care crește prin poieni de păduri, locuri deschise și umede, pe coastele munților (Pteridium aquilinum). 10 (Șîc ~-de-piatră) Mică plantă erbacee din familia polipodiaceelor, înaltă de 10-25 cm, cu rizomul scurt, gros, dens-foliat care emite un fascicul de foi oblonge sau oblong-lanceolate, care se înmulțește prin spori și crește în păduri umede și locuri pietroase sau stâncoase, umbrite, de la munte (Cystopteris fragilis). 11 (Bot; îc) ~-măruntă, ~-sălbatică Strașnic (Asplenium trichomanes). 12 (Bot) Năvalnic (Scolopendrium vulgare). 13 (Bot) Spinarea-lupului (Athyrium filix-femina). 14 (Bot; reg; șîc ~-de-brădet) Plantă erbacee din familia polipodiaceelor, cu frunzele lanceolate, simplu penate, foarte dințate pe margine, care crește pe stâncile umbroase din regiunea subalpină Si: șarpe (Polystichum lonchitis). 15 (Bot; îc) ~-albă Aglică (Filipendula vulgaris). 16 (Bot; îf ferece) Vetrice (Chrysanthemum vulgare). corectat(ă)

FERIGĂ ... 👉 FEREGĂ ...

FERIGĂ, ferigi, s. f. Nume dat mai multor specii de criptogame vasculare cu frunze mari și dințate, pe dosul cărora se găsesc sporangi cu spori. [Acc. și: ferigă. – Var.: (reg.) feregă s. f.] – Lat. filix, -icis.

FERIGĂ, ferigi, s. f. Nume purtat de mai multe specii de criptogame vasculare, cu frunze mari și dințate, care cresc prin locuri umede și umbroase (Dryopteris Filix-mas). Numai ferigile ude, Putregaiul și bureții Își trimet miresme crude În desimea groas-a ceții. TOPÎRCEANU, S. A. 23. – Variantă: feregă (C. PETRESCU, S. 228, ANGHEL, Î. G. 24) s. f.

FERIGĂ ~gi f. Plantă erbacee cu frunze mari, lungi și dințate, acoperite pe partea interioară de sporangi. [G.-D. ferigii] /<lat. filix, ~icis

férigă f., pl. ĭ (lat. fĭlix, filicis; it. felce. V. ferece). Un gen de plante criptogame vasculare care cresc pin pădurĭ pin locurĭ umede și umbroase (polypódium și aspídium [filix mas, aculeátum, spinulósum ș. a.]). Cărbuniĭ de pămînt îs formațĭ în mare parte din ferigĭ, care odinioară eraŭ arborĭ giganticĭ. – Se numește și spata draculuĭ. V. năvalnic.

feligă sf vz ferigă

fereagă sf vz ferigă

ferecă sf vz ferigă

ferece sf vz ferigă

feregă sn vz ferigă

ferică sf vz feregă

firică sf vz feregă

firigă sf vz ferigă

❍FELIGĂ = FERIGĂ.

†FERECE sf. 🌿 – FEREGĂ [lat. fĭlĭcem].

FEREGĂ, FERIGĂ (pl. -gi) FERICĂ (pl. -ici) sf. 🌿 1 Numele mai multor varietăți de plante criptogame, foarte frumoase, cu frunze mari despicate și tăiate ca niște dantele, ce cresc prin pădurile umede sau pe stîncile umbroase (Aspidium Lonhilis; Asp. aculeatum; Asp. filix mas; Pteridium aquilinum; Phegopteris dryopteris; Poylstichum filix mas; Poylstichum thelypteris; Stratiopteris germanica) (🖼 2072) ¶ 2 = SPINAREA-LUPULUI ¶ 3 – FEREGUȚĂ [ferece].

FEREGĂ s. f. v. ferigă.

ferece f. Bot V. feregă.

feregă f. plantă ale cării foliole sunt în formă de secere și pe margine cu dinți ascuțiți-spinoși ca dinții ferestrăului (Polypodium). [Și ferece = lat. FILICEM].

férece și fereceá f., pl. ele (d. ferigă). Vest. Vetrice.

ferigă s. f., g.-d. art. ferigii; pl. ferigi

!ferigă s. f., g.-d. art. ferigii; pl. ferigi

ferigă s. f., g.-d. art. ferigii; pl. ferigi

ferigă, gen. ferigii

feregă, -gi.

FERIGĂ s. (BOT.) (reg.) năvalnic, creasta-cocoșului, iarba-șarpelui, spasul-dracului, spata-dracului, spinarea-lupului. (Numeroase plante pteridofite poartă numele de ~.)

FERIGĂ s. v. fereguță.

FERIGĂ s. (BOT.) (reg.) năvalnic, creasta-cocoșului, iarba-șarpelui, spasul-dracului, spata-dracului, spinarea-lupului. (Numeroase plante pteridofite poartă numele de ~.)

ferigă s. v. FEREGUȚĂ.

FEREGĂ s. v. spinarea-lupului.

FERIGĂ-MĂRUNTĂ s. v. strașnic.

feregă s. v. SPINAREA-LUPULUI.

ferigă-măruntă s. v. STRAȘNIC.

ferigă (-gi), s. f. – 1. Specie de plantă criptogamă cu frunze mari late. – 2. Plantă, Barba-caprei (Spiraea filipendula). – Var. feregă (înv.) ferece, ferice. Mr. fearică. Lat. fĭlĭcem (Pușcariu 598; DAR; Candrea-Dens., 577), cf. sard. filige. – Der. firigea, s. f. (plantă, Barba-caprei, Spiraea filipendula). Din rom. provine pol. ferecina (Candrea, Elemente, 406). Cf. feliuță.

FERIGILE, vechi sat înglobat în com. Costești (jud. Vâlcea), unde s-a descoperit o așezare și un cimitir de incinerație cu tumuli de la sfârșitul primei epoci a fierului (1150-450 î. Hr.), aparținând populației geto-dacice.

ATHYRIUM Roth, FERIGĂ, fam. Polypodiaceae. Gen originar din toate zonele globului, cca 210 specii, perene, ferigi cu rizomi, de obicei erecți, acoperiți cu solzi. Frunze simple, penate sau tripenate, nervuri libere, sori rotunzi pînă la liniari.

CYSTOPTERIS Bernh., FERIGĂ DE PIATRĂ, fam. Polypodiaceae. Gen răspîndit în toate regiunile globului, cca 20 specii cu rizom scurt, tîrîtor sau netîrîtor, cu solzi subțiri maro, pețiol galben sau castaniu, frunze subțiri, dublu-penate sau compuse, nervuri libere, cu sori.

DRYOPTERIS Adans., DRIOPTERIS, FERIGĂ, fam. Polypodiaceae. Gen originar din toate zonele globului,: cca 155 specii terestre, ierboase. Frunze la început convolute, lanceolate, penat-compuse, cu baza lată, glabre, nervurile centrale uneori cu solzi, nervuri libere, bifurcate, pețioli lungi, în verticil, de obicei cu solzi. Rizom scurt, viguros, erect, cu solzi lați, uneori cu glande pe margine. Sporii așezați în sori pe spatele nervurilor.

LYGODIUM Sw., FERIGĂ URCĂTOARE, fam. Schizaeaceae. Gen originar din America, China, Australia, Africa, regiuni tropicale și subtropicale, 39 specii, ferigi volubile, cca 4 m înălțime, cu rizom tîrîtor. Frunze compuse, penat și palmat-sectate, sporangii așezați în 2 rînduri.

POLYSTICHUM Roth., FERIGĂ, fam. Polypodiaceae. Gen originar de pe tot globul, cca 230 specii, perene, erbacee, cu rizom scurt, erect, solzuros, frunze oblonge sau lanceolate, cu pețiolii în buchet și cu solzi. Limbul cam de lungimea pețiolului, penat-sectat cu foliole liniar-lanceolate, distanțate, penat-partite cu lobi ascuțiți, tari și cu solzi filamentoși, nervuri libere, sori rotunzi pe spatele nervurilor.