3 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice.

ferici [At: CORESI, PS. 108 / Pzi: ~icesc / E: ferice] 1-2 vtr A face sau a deveni fericit Si: (înv) a noroci. 3 vt A considera pe cineva fericit Si: (înv) a ferica1 (1). 4 vr (Fam) A se socoti mulțumit (pentru cele făcute) Si: a se felicita. 5 vt (Rar) A felicita. 6 vt (înv) A slăvi.

FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera, a socoti pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice.

FERICÍ, fericesc, vb. IV. Tranz. 1. A considera, a numi, a socoti pe cineva fericit; a felicita. Toată lumea fericește pe Serdici. SAHIA, N. 113. Am fost unanimi în a ferici... pe amicul Manolache de cît noroc a avut și are. CARAGIALE, S. 124. Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l... Ce-o să aibă din acestea pentru el bătrînul dascăl? EMINESCU, O. I 133. Dă-mi voie, dragă, să te sărut și să te fericesc de odorul ce-ai să capeți. ALECSANDRI, T. I 223. ♦ (Învechit) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. Fericim pe izvoditorii cărții romînești. GOLESCU, Î. 21. 2. A face pe cineva fericit.

A FERICÍ ~ésc tranz. 1) A face fericit. 2) înv. A ridica în slăvi; a slăvi; a preamări; a glorifica. /Din ferice

fericì v. 1. a face fericit; 2. a se crede fericit.

FÉRIC, -Ă, ferici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are în compoziția sa fier trivalent. Acid feric. Oxid feric. – Din fr. ferrique.

FÉRIC, -Ă, ferici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are în compoziția sa fier trivalent. Acid feric. Oxid feric. – Din fr. ferrique.

feric, ~ă a [At: LTR / Pl: ~ici, ~ice / E: fr ferrique] (Chm; d. substanțe) Care are în compoziția sa fier trivalent.

ferica1 vt [At: COD. VOR. 133/10 / V: ~reca / Pzi: feric / E: ferice] (Înv; în literatura bisericească veche) 1 A ferici (3). 2 A numi pe cineva fericit. 3 A slăvi. 4 (Fșa) A face bine (cuiva). 5 (Reg) A binecuvânta.

FÉRIC, -Ă, ferici,-e, adj. (Despre substanțe) Care are fier trivalent în compoziția sa. Clorură ferică.

FÉRIC, -Ă adj. (Despre substanțe) Care conține fier trivalent în compoziția sa. [< fr. ferrique].

FÉRIC, -Ă adj. (despre substanțe) care conține fier trivalent. (< fr. ferrique)

FÉRIC ~că (~ci, ~ce) (despre substanțe și despre compuși chimici) Care conține fier trivalent. /<fr. ferrique

FERICA vb. (Ban., Trans. SV) A socoti pe cineva fericit. C: Au pomeni-te-vor Ceia carii în moarte Zac în triste gropnițe Au ferica-te-vor. VCC, 15. Ferik. Laudo. Beatifico. AC, 339. // A: Și-n săbor de gloate să-l ridice Și-n scaun de bătrîni să-l ferice. DOSOFTEI, VS. Etimologie: ferice. Vezi și fericat, fericăciune.

fericésc v. tr. (d. ferice). Fac fericit. Consider fericit: nu ferici pe nimenĭ! – Vechĭ, feríc, a -á, fericesc, socotesc fericit. Ban. Urez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 să fericeáscă

fericí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 sg. și pl. fericeáscă

féric adj. m., pl. férici; f. férică, pl. férice

arată toate definițiile

Intrare: ferici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ferici
  • fericire
  • fericit
  • fericitu‑
  • fericind
  • fericindu‑
singular plural
  • fericește
  • fericiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fericesc
(să)
  • fericesc
  • fericeam
  • fericii
  • fericisem
a II-a (tu)
  • fericești
(să)
  • fericești
  • fericeai
  • fericiși
  • fericiseși
a III-a (el, ea)
  • fericește
(să)
  • fericească
  • fericea
  • ferici
  • fericise
plural I (noi)
  • fericim
(să)
  • fericim
  • fericeam
  • fericirăm
  • fericiserăm
  • fericisem
a II-a (voi)
  • fericiți
(să)
  • fericiți
  • fericeați
  • fericirăți
  • fericiserăți
  • fericiseți
a III-a (ei, ele)
  • fericesc
(să)
  • fericească
  • fericeau
  • ferici
  • fericiseră
Intrare: feric
feric adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • feric
  • fericul
  • fericu‑
  • ferică
  • ferica
plural
  • ferici
  • fericii
  • ferice
  • fericele
genitiv-dativ singular
  • feric
  • fericului
  • ferice
  • fericei
plural
  • ferici
  • fericilor
  • ferice
  • fericelor
vocativ singular
plural
Intrare: ferica
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ferica
  • fericare
  • fericat
  • fericatu‑
  • fericând
  • fericându‑
singular plural
  • feri
  • fericați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • feric
(să)
  • feric
  • fericam
  • fericai
  • fericasem
a II-a (tu)
  • ferici
(să)
  • ferici
  • fericai
  • fericași
  • fericaseși
a III-a (el, ea)
  • feri
(să)
  • ferice
  • ferica
  • ferică
  • fericase
plural I (noi)
  • fericăm
(să)
  • fericăm
  • fericam
  • fericarăm
  • fericaserăm
  • fericasem
a II-a (voi)
  • fericați
(să)
  • fericați
  • fericați
  • fericarăți
  • fericaserăți
  • fericaseți
a III-a (ei, ele)
  • feri
(să)
  • ferice
  • fericau
  • ferica
  • fericaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ferici

  • 1. tranzitiv A considera pe cineva fericit.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Toată lumea fericește pe Serdici. SAHIA, N. 113.
      surse: DLRLC
    • Am fost unanimi în a ferici... pe amicul Manolache de cît noroc a avut și are. CARAGIALE, S. 124.
      surse: DLRLC
    • Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l... Ce-o să aibă din acestea pentru el bătrînul dascăl? EMINESCU, O. I 133.
      surse: DLRLC
    • Dă-mi voie, dragă, să te sărut și să te fericesc de odorul ce-ai să capeți. ALECSANDRI, T. I 223.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A face sau a deveni fericit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: noroci antonime: neferici

etimologie:

  • ferice
    surse: DEX '98 DEX '09

feric

  • 1. (Despre substanțe) Care are în compoziția sa fier trivalent.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Acid feric. Oxid feric.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Clorură ferică.
      surse: DLRLC

etimologie: