2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fericat, ~ă smf, a [At: COD. VOR. 115/9 / V: (înv) ~rec~ / Pl: ~ați, ~e / E: ferica1] (Înv) 1-5 Fericit (1-5).

FERICAT adj. (Ban., Criș., Trans. SV) Fericit. Fericat omul ca acesta. VCC, 5. Ce fericați aceia carii în elu să bizuiesc! MISC. SEC. XVII, 71v. Fericați-s surumanii sufletește. CAT. B, 51. Și fi-veri fericat întru toate muierile. A SEC. XVIII2, 5r. Fericati measerii cu sufletul. PS. SEC. XVIII, 41r; cf. VCC, 8; AC, 339; PS. SEC. XVIII, 282v. Etimologie: ferica. Vezi și ferica, fericăciune.

ferica1 vt [At: COD. VOR. 133/10 / V: ~reca / Pzi: feric / E: ferice] (Înv; în literatura bisericească veche) 1 A ferici (3). 2 A numi pe cineva fericit. 3 A slăvi. 4 (Fșa) A face bine (cuiva). 5 (Reg) A binecuvânta.

FERICA vb. (Ban., Trans. SV) A socoti pe cineva fericit. C: Au pomeni-te-vor Ceia carii în moarte Zac în triste gropnițe Au ferica-te-vor. VCC, 15. Ferik. Laudo. Beatifico. AC, 339. // A: Și-n săbor de gloate să-l ridice Și-n scaun de bătrîni să-l ferice. DOSOFTEI, VS. Etimologie: ferice. Vezi și fericat, fericăciune.

fericésc v. tr. (d. ferice). Fac fericit. Consider fericit: nu ferici pe nimenĭ! – Vechĭ, feríc, a -á, fericesc, socotesc fericit. Ban. Urez.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fericát, fericátă, adj. (înv.) fericit.

fericá vb. I (înv.) 1. a ferici (pe cineva); a socoti pe cineva fericit. 2. a face bine cuiva.

Intrare: fericat
fericat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fericat
  • fericatul
  • fericatu‑
  • ferica
  • fericata
plural
  • fericați
  • fericații
  • fericate
  • fericatele
genitiv-dativ singular
  • fericat
  • fericatului
  • fericate
  • fericatei
plural
  • fericați
  • fericaților
  • fericate
  • fericatelor
vocativ singular
plural
Intrare: ferica
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ferica
  • fericare
  • fericat
  • fericatu‑
  • fericând
  • fericându‑
singular plural
  • feri
  • fericați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • feric
(să)
  • feric
  • fericam
  • fericai
  • fericasem
a II-a (tu)
  • ferici
(să)
  • ferici
  • fericai
  • fericași
  • fericaseși
a III-a (el, ea)
  • feri
(să)
  • ferice
  • ferica
  • ferică
  • fericase
plural I (noi)
  • fericăm
(să)
  • fericăm
  • fericam
  • fericarăm
  • fericaserăm
  • fericasem
a II-a (voi)
  • fericați
(să)
  • fericați
  • fericați
  • fericarăți
  • fericaserăți
  • fericaseți
a III-a (ei, ele)
  • feri
(să)
  • ferice
  • fericau
  • ferica
  • fericaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)