FERICAT adj. (Ban., Criș., Trans. SV) Fericit. Fericat omul ca acesta. VCC, 5. Ce fericați aceia carii în elu să bizuiesc! MISC. SEC. XVII, 71^v. Fericați-s surumanii sufletește. CAT. B, 51. Și fi-veri fericat întru toate muierile. A SEC. XVIII², 5^r. Fericati measerii cu sufletul. PS. SEC. XVIII, 41^r; cf. VCC, 8; AC, 339; PS. SEC. XVIII, 282^v. Etimologie: ferica. Vezi și ferica, fericăciune.