3 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FERFENIȚÍT2, -Ă, ferfenițiți, -te, adj. (Pop. și fam.) Sfâșiat în bucăți, zdrențuit; ferfenițos. – V. ferfeniți.

FERFENIȚÍT2, -Ă, ferfenițiți, -te, adj. (Pop. și fam.) Sfâșiat în bucăți, zdrențuit; ferfenițos. – V. ferfeniți.

FERFENIȚÍT1 s. n. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) ferfeniți.V. ferfeniți.

ferfenițit2, ~ă a [At: MARIAN, SE. 105 / V: at / Pl: ~iți, ~e / E: ferfeniți] (D. articole vestimentare, materiale texile etc.) Sfâșiat în bucăți Si: zdrențuit, ferfenițos (1).

ferfenițit1 sns [At: DEX / V: at / E: ferfeniți] (Pfm) Ferfenițire.

FERFENIȚÍT1 s. n. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) ferfeniți; ferfenițire. – V. ferfeniți.

FERFENIȚÍT, -Ă, ferfenițiți, -te, adj. (Mai ales despre obiecte de îmbrăcăminte) Sfîșiat în bucăți. Vă îmbrăca în gioarse ferfenițite. PAS, Z. I 190.

FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți.

FERFENIȚÍ, ferfenițesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop. și fam.) A (se) zdrențui, a (se) sfâșia. [Var.: ferfenițá vb. I] – Din ferfeniță.

FERFENIȚÍ, ferfenițesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop. și fam.) A (se) zdrențui, a (se) sfâșia. [Var.: ferfenițá vb. I] – Din ferfeniță.

ferfeniți vtr [At: SBIERA, P. 143 / V: a / Pzi: esc / E: ferfeniță] 1-2 (Pfm; d. articole vestimentare, materiale texile etc.) A (se) zdrențui.

FERFENIȚÍ, ferfenițesc, vb. IV. Refl. A se sfîșia, a se zdrențui, a se face bucăți-bucăți. Le-a citit și răscitit pînă li s-au ferfenițit foile. REBREANU, I. 53. I s-au ferfenițit hainele. SBIERA, P. 143. – Variantă: ferfenițá, ferfenițez (ARDELEANU, D. 205), vb. I.

A FERFENIȚÍ ~ésc tranz. A face să se ferfenițească. /Din ferfeniță

A SE FERFENIȚÍ pers. 3 se ~ésc intranz. (despre haine, cărți etc.) A se face ferfeniță; a se rupe în bucăți (prin întrebuințare îndelungată); a se zdrențui. /Din ferfeniță

ferfenițésc v. tr. Fam. Fac ferfeniță, rup, sfîșiĭ. – Și -lițésc și -rițésc. Și -țéz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ferfenițí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițésc, imperf. 3 sg. ferfenițeá; conj. prez. 3 să ferfenițeáscă

ferfenițí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițésc, imperf. 3 sg. ferfenițeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ferfenițeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FERFENIȚÍT adj. v. zdrențuit.

FERFENIȚIT adj. hărtănit, rupt, sfîșiat, zdrențăros, zdrențuit, (pop. și fam.) ferfenițos. (O carte ~; o haină ~.)

arată toate definițiile

Intrare: ferfenițit (adj.)
ferfenițit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ferfenițit
  • ferfenițitul
  • ferfenițitu‑
  • ferfeniți
  • ferfenițita
plural
  • ferfenițiți
  • ferfenițiții
  • ferfenițite
  • ferfenițitele
genitiv-dativ singular
  • ferfenițit
  • ferfenițitului
  • ferfenițite
  • ferfenițitei
plural
  • ferfenițiți
  • ferfenițiților
  • ferfenițite
  • ferfenițitelor
vocativ singular
plural
Intrare: ferfenițit (s.n.)
ferfenițit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ferfenițit
  • ferfenițitul
  • ferfenițitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ferfenițit
  • ferfenițitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: ferfeniți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ferfeniți
  • ferfenițire
  • ferfenițit
  • ferfenițitu‑
  • ferfenițind
  • ferfenițindu‑
singular plural
  • ferfenițește
  • ferfenițiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ferfenițesc
(să)
  • ferfenițesc
  • ferfenițeam
  • ferfeniții
  • ferfenițisem
a II-a (tu)
  • ferfenițești
(să)
  • ferfenițești
  • ferfenițeai
  • ferfenițiși
  • ferfenițiseși
a III-a (el, ea)
  • ferfenițește
(să)
  • ferfenițească
  • ferfenițea
  • ferfeniți
  • ferfenițise
plural I (noi)
  • ferfenițim
(să)
  • ferfenițim
  • ferfenițeam
  • ferfenițirăm
  • ferfenițiserăm
  • ferfenițisem
a II-a (voi)
  • ferfenițiți
(să)
  • ferfenițiți
  • ferfenițeați
  • ferfenițirăți
  • ferfenițiserăți
  • ferfenițiseți
a III-a (ei, ele)
  • ferfenițesc
(să)
  • ferfenițească
  • ferfenițeau
  • ferfeniți
  • ferfenițiseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ferfenița
  • ferfenițare
  • ferfenițat
  • ferfenițatu‑
  • ferfenițând
  • ferfenițându‑
singular plural
  • ferfenițea
  • ferfenițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ferfenițez
(să)
  • ferfenițez
  • ferfenițam
  • ferfenițai
  • ferfenițasem
a II-a (tu)
  • ferfenițezi
(să)
  • ferfenițezi
  • ferfenițai
  • ferfenițași
  • ferfenițaseși
a III-a (el, ea)
  • ferfenițea
(să)
  • ferfenițeze
  • ferfenița
  • ferfeniță
  • ferfenițase
plural I (noi)
  • ferfenițăm
(să)
  • ferfenițăm
  • ferfenițam
  • ferfenițarăm
  • ferfenițaserăm
  • ferfenițasem
a II-a (voi)
  • ferfenițați
(să)
  • ferfenițați
  • ferfenițați
  • ferfenițarăți
  • ferfenițaserăți
  • ferfenițaseți
a III-a (ei, ele)
  • ferfenițea
(să)
  • ferfenițeze
  • ferfenițau
  • ferfenița
  • ferfenițaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ferfenițit (adj.)

etimologie:

  • vezi ferfeniți
    surse: DEX '98 DEX '09

ferfenițit (s.n.)

etimologie:

  • vezi ferfeniți
    surse: DEX '09 DEX '98

ferfeniți ferfenița

etimologie:

  • ferfeniță
    surse: DEX '98 DEX '09