14 definiții pentru feregea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FEREGEÁ, feregele, s. f. 1. Manta ori pelerină din stofă fină și subțire sau din mătase, purtată odinioară de boieri sau de soțiile lor peste îmbrăcămintea obișnuită. 2. Văl cu care femeile musulmane își acoperă fața. – Din tc. ferāce.

FEREGEÁ, feregele, s. f. 1. Manta ori pelerină din stofă fină și subțire sau din mătase, purtată odinioară de boieri sau de soțiile lor peste îmbrăcămintea obișnuită. 2. Văl cu care femeile musulmane își acoperă fața. – Din tc. ferāce.

feregea1 sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 258 / V: (înv) ~răge / Pl: ~ele / E: tc ferace] 1 (Înv) Manta largă și deschisă, din stofa fină, purtată de boieri peste anteriu. 2 (Înv) Mantilă de stofa fină purtată de soțiile boierilor peste îmbrăcăminte. 3 Mantilă de pânză fină care intră în alcătuirea costumului tradițional al unei turcoaice. 4 Văl cu care femeile musulmane își acoperă fața.

FEREGEÁ, feregele, s. f. 1. Mantilă de stofă sau de mătase scumpă, care se purta odinioară peste îmbrăcăminte. Doamna avea lîngă sine patru din slujitoarele sale, învestmîntate în feregele țesute cu fir de aur. SADOVEANU, F. J. 382. Șalurile și feregelele domniței Ralu. FILIMON, C. 149. 2. Vălul cu care femeile musulmane își acoperă fața. Le-a poruncit cadînelor să-și scoată... chipurile de sub feregea. STANCU, D. 215. Apare o ființă din raiul de iubire, Pe frunte-acoperită cu-o feregea subțire. ALECSANDRI, P. III 390.

FEREGEÁ ~éle f. 1) înv. Mantie de stofă subțire și fină, purtată peste îmbrăcăminte (mai ales de boieri). 2) Văl cu care își acoperă fața femeile musulmane. /<turc. ferace

feregeà f. 1. haină largă boierească din șaiu de Angora: vara boierii purtau feregea și iarna contoș GHICA; 2. mantilă de vară din stofă ușoară: cu feregele și binișuri de buhur OD.; 3. (neologism) văl de cadână: pe frunte acoperită cu o feregea subțire AL. [Turc. FEREDJA].

feregeá f., pl. ele (turc. ferağe, firağe, pop. fereğe). Mantilă cu mînicĭ largĭ pe care o purtaŭ cadînele și în care-șĭ puteaŭ acoperi și fața.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

feregeá s. f., art. feregeáua, g.-d. art. feregélei; pl. feregéle, art. feregélele

feregeá s. f., art. feregeáua, g.-d. art. feregélei; pl. feregéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FEREGEÁ s. (reg.) hobot. (~ pentru femeile musulmane.)

FEREGEA s. (reg.) hobot. (~ pentru femeile musulmane.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

feregeá (feregéle), s. f. – (Înv.) Manta orientală din țesătură fină. – Mr. firige. Tc. ferece (Șeineanu, II, 169; Lokotsch 503; Ronzevalle 123), cf. ngr. φερετζέζ, bg. fereğe. Sec. XVI, înv.

Intrare: feregea
substantiv feminin (F154)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • feregea
  • feregeaua
plural
  • feregele
  • feregelele
genitiv-dativ singular
  • feregele
  • feregelei
plural
  • feregele
  • feregelelor
vocativ singular
plural

feregea

  • 1. Manta ori pelerină din stofă fină și subțire sau din mătase, purtată odinioară de boieri sau de soțiile lor peste îmbrăcămintea obișnuită.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Doamna avea lîngă sine patru din slujitoarele sale, învestmîntate în feregele țesute cu fir de aur. SADOVEANU, F. J. 382.
      surse: DLRLC
    • Șalurile și feregelele domniței Ralu. FILIMON, C. 149.
      surse: DLRLC
  • 2. Văl cu care femeile musulmane își acoperă fața.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hobot attach_file 2 exemple
    exemple
    • Le-a poruncit cadînelor să-și scoată... chipurile de sub feregea. STANCU, D. 215.
      surse: DLRLC
    • Apare o ființă din raiul de iubire, Pe frunte-acoperită cu-o feregea subțire. ALECSANDRI, P. III 390.
      surse: DLRLC

etimologie: