FEREGEA, feregele, s. f. 1. Mantilă de stofă sau de mătase scumpă, care se purta odinioară peste îmbrăcăminte. Doamna avea lîngă sine patru din slujitoarele sale, învestmîntate în feregele țesute cu fir de aur. SADOVEANU, F. J. 382. Șalurile și feregelele domniței Ralu. FILIMON, C. 149. 2. Vălul cu care femeile musulmane își acoperă fața. Le-a poruncit cadînelor să-și scoată... chipurile de sub feregea. STANCU, D. 215. Apare o ființă din raiul de iubire, Pe frunte-acoperită cu-o feregea subțire. ALECSANDRI, P. III 390.