15 definiții pentru feredeu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FEREDÉU, feredeie, s. n. (Reg.) Cadă pentru îmbăiat; local public pentru făcut baie. ♦ Stațiune balneară. – Din magh. dial. feredö (lit. fürdö).

feredeu sn [At: VARLAAM, C. II, 47 / Pl: ~eie / E: mg feredõ (fürdõ)] (Îrg) 1 Îmbăiere. 2 Recipient (putină, cadă etc.) pentru îmbăiat. 3 Căldare în care se încălzește apă pentru baie. 4 Baie publică. 5 Clădirea unde se află baia publică. 6 Stațiune balneară. 7 (Fig; fam) Bătaie (cumplită).

FEREDÉU, feredeie, s. n. (Reg.) Baie, cadă pentru îmbăiat; local public pentru făcut baie. ♦ Localitate balneară. – Din magh. dial. feredö (lit. fürdö).

FEREDÉU, feredeie, s. n. (Mold., Transilv.) Baie, cadă pentru îmbăiat; stabiliment public pentru făcut baie. La feredeu... băiașul s-a uitat lung la el din toate părțile. SADOVEANU, D. P. 72. Am asudat Ș-asud mereu, Parc-am întrat în feredeu! ALECSANDRI, T. 318.

FEREDÉU ~ie n. înv. 1) Vas special pentru îmbăiat; cadă; baie. 2) Local public pentru îmbăiere; baie. 3) Localitate balneară. /<ung. feredö

FEREDEU s.n. (Mold., Ban., Transilvania) 1. Baie. A: Învăța Maximilian de înherbîntară un feredeu și-i băgară înontru. DVS, 8v. Alți intrînd în ger și în ghețuș ca și cum ari întra în căldură și în feredeu. CI 1698, 15v. Ades mergea la feredeu pentru să s<e> ferească, de înflături NCCD, 339. Și deasupra cerdacului era un feredeu împărătesc. H 1771, 100v; cf. PRAV.; VARLAAM; CANTEMIR, IST.; N. COSTIN; NECULCE; CD 1770, 18r; H 1771, 88v; E 1779, 4r, 5r, 10r, 17v. C: Lavacrum. Feredyeu. Fördü. LEX. MARS.. 223. Thermoe. Feredyeu. Fördü. LFX. MARS., 249. Și au ieșit muiarea de la feredeu afară. S, 92v. Pasă la feredeiu de te spală. AA SEC. XVIII2, 18v; cf. CAT. CALV., apud TEW: MOL. 1688, 211v; S, 110v; A SEC. XVIII2, 67r. ◊ Fig. Beseareca nu păziți, carea iaste voao feredeu de spălarea păcatelor voastre. LD, 9v. // B: La (m)nębaę, Feredeu. LEX., 133r. 2. Îmbăiere. A: Botezul cheamă-se feredeu de a doaua naștere. VARLAAM. ◊ Fig. Pre noi cu feredeul neputreziciunii să ne îmbraci. ANT., 86r. C: {Fig.) Ai trimis partnicilor tăi darul feredeului Duhului Sfînt; același chip de feredeu a bucuriei dumnezăiesti dă acum cestora ce ți să roagă. MOL. 1689, 59v-60r; MOL. 1725, 177r-177{v}. ♦ Fig. (Mold.) Bătaie cu vărsare (baie) de sînge. Perit-au mulți tătari . . . carii numai cu fuga au scăpat dintr-acel feredeu. M. COSTIN; cf. PSEUDO-MUSTE. Variante: feredei (AA SEC. XVIII2, 18v. Etimologie: magh. feredő. Vezi si feredui.

feredeu n. Mold. baie de scăldat: asud de parc’am intrat în feredeu AL. [Ung. FEREDÖ].

feredéŭ n., pl. eĭe (ung. fürdö, dial. feredö). Est. Baĭe, local de baĭe. A pleca la feredeĭe, a pleca la băĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

feredéu (reg.) s. n., art. feredéul; pl. feredéie

feredéu s. n., art. feredéul; pl. feredéie


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FEREDÉU s. v. baie, cadă, vană.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

feredéu (-ée), s. n.1. Baie. – 2. Înfrîngere. Mag. fürdő prin intermediul unei var. dialectale feredő (Cihac, II, 498; Gáldi, Dict., 90). Înv., astăzi numai în Trans. și Mold.Der. feredui, vb. (a îmbăia), din mag. feredni.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

feredéu, feredeie, feredeauă, s.n. – (reg.) 1. Baie, îmbăiere. 2. Baie (cadă; stațiune). ♦ (top.) Feredeauă, stațiune balneară de interes local ce funcționa în perioada interbelică în apropiere de loc. Văleni (com. Călinești), cu drum de acces din Valea Morii, pe un drum forestier. Apa de la patru izvoare de apă minerală era captată și utilizată sub formă de băi calde pentru afecțiuni reumatice; La feredeauă, băi vechi în Bârsana (Vișovan, 2005). 3. Baltă, lac: „Și ptică pticuri din ele / Și să face-un feredeu / Să se scalde Dumnezău” (Calendar, 1980: 7). – Din magh. fürdõ „baie”, prin intermediul unei dial. feredõ (Scriban, Șăineanu, Cihac, DEX, MDA).

feredéu, feredeie, s.n. – 1. Baie, îmbăiere. 2. Baie (cadă; stațiune). 3. Baltă, lac: „Și ptică pticuri din ele / Și să face-un feredeu / Să se scalde Dumnezău” (Calendar 1980: 7). – Magh. fürdõ „baie”, prin intermediul unei dial. feredõ (Cihac, MDA).

Intrare: feredeu
substantiv neutru (N42)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • feredeu
  • feredeul
  • feredeu‑
plural
  • feredeie
  • feredeiele
genitiv-dativ singular
  • feredeu
  • feredeului
plural
  • feredeie
  • feredeielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

feredeu

  • 1. regional Cadă pentru îmbăiat; local public pentru făcut baie.
    exemple
    • La feredeu... băiașul s-a uitat lung la el din toate părțile. SADOVEANU, D. P. 72.
      surse: DLRLC
    • Am asudat Ș-asud mereu, Parc-am întrat în feredeu! ALECSANDRI, T. 318.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Stațiune balneară.
      surse: DEX '09

etimologie: