FEREDEU s.n. (Mold., Ban., Transilvania) 1. Baie. A: Învăța Maximilian de înherbîntară un feredeu și-i băgară înontru. DVS, 8^v. Alți intrînd în ger și în ghețuș ca și cum ari întra în căldură și în feredeu. CI 1698, 15^v. Ades mergea la feredeu pentru să s<e> ferească, de înflături NCCD, 339. Și deasupra cerdacului era un feredeu împărătesc. H 1771, 100^v; cf. PRAV.; VARLAAM; CANTEMIR, IST.; N. COSTIN; NECULCE; CD 1770, 18^r; H 1771, 88^v; E 1779, 4^r, 5^r, 10^r, 17^v. C: Lavacrum. Feredyeu. Fördü. LEX. MARS.. 223. Thermoe. Feredyeu. Fördü. LFX. MARS., 249. Și au ieșit muiarea de la feredeu afară. S, 92^v. Pasă la feredeiu de te spală. AA SEC. XVIII², 18^v; cf. CAT. CALV., apud TEW: MOL. 1688, 211^v; S, 110^v; A SEC. XVIII², 67^r. ◊ Fig. Beseareca nu păziți, carea iaste voao feredeu de spălarea păcatelor voastre. LD, 9^v. // B: La (m)nębaę, Feredeu. LEX., 133^r. 2. Îmbăiere. A: Botezul cheamă-se feredeu de a doaua naștere. VARLAAM. ◊ Fig. Pre noi cu feredeul neputreziciunii să ne îmbraci. ANT., 86^r. C: {Fig.) Ai trimis partnicilor tăi darul feredeului Duhului Sfînt; același chip de feredeu a bucuriei dumnezăiesti dă acum cestora ce ți să roagă. MOL. 1689, 59^v-60^r; MOL. 1725, 177^r-177{v}. ♦ Fig. (Mold.) Bătaie cu vărsare (baie) de sînge. Perit-au mulți tătari . . . carii numai cu fuga au scăpat dintr-acel feredeu. M. COSTIN; cf. PSEUDO-MUSTE. Variante: feredei (AA SEC. XVIII², 18^v. Etimologie: magh. feredő. Vezi si feredui.