9 definiții pentru ferecătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FERECĂTÚRĂ, ferecături, s. f. (Rar) Acțiunea de a fereca; (concr.) legătură sau îmbrăcăminte de metal aplicată unui obiect pentru a-l fereca. – Fereca + suf. -ătură.

FERECĂTÚRĂ, ferecături, s. f. (Rar) Acțiunea de a fereca; (concr.) legătură sau îmbrăcăminte de metal aplicată unui obiect pentru a-l fereca. – Fereca + suf. -ătură.

ferecătu sf [At: MOXA 362/4 / Pl: ~uri / E: fereca + -ătură] (Îvp) 1-9 Ferecare (1-9). 10 Obiect ferecat. 11 Prima făină de după ferecarea roții de moară. 12 Lanțurile sau cătușele cu care e ferecat un prizonier. 13 Îmbrăcămintea de metale prețioase și bijuterii a unui obiect de artă sau de cult.

FERECĂTÚRĂ, ferecături, s. f. (Rar) Acțiunea de a fereca; (concretizat) legătură sau îmbrăcăminte de metal aplicată unui obiect pentru a-l fereca. Ferecătura evangheliei lui Mocrea postelnicul, lucrată cu figuri răsărite... pe placă metalică suflată cu aur. ODOBESCU, S. I 335.

FERECĂTÚRĂ ~i f. Îmbrăcămintea sau legătura din metal a unui obiect. /a fereca + suf. ~ătură

ferecătură f. 1. garnitură de fier: ferecătura Evangheliei; 2. zimții monedelor.

ferecătúră f., pl. ĭ. Garnitură de fer orĭ de alt metal. – Vechĭ și fă-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ferecătúră s. f., g.-d. art. ferecătúrii; pl. ferecătúri

ferecătúră s. f., g.-d. art. ferecătúrii; pl. ferecătúri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ferecătúră, ferecătúri, s.f. (pop., înv.) 1. schelet metalic al unui tren. 2. lanțurile și obezile cu care se „ferecau” prizonierii. 3. îmbrăcăminte de aur și argint sau de pietre prețioase a unui obiect (de obicei cărți bisericești).

Intrare: ferecătură
ferecătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ferecătu
  • ferecătura
plural
  • ferecături
  • ferecăturile
genitiv-dativ singular
  • ferecături
  • ferecăturii
plural
  • ferecături
  • ferecăturilor
vocativ singular
plural

ferecătură

  • 1. rar Acțiunea de a fereca.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. concretizat Legătură sau îmbrăcăminte de metal aplicată unui obiect pentru a-l fereca.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Ferecătura evangheliei lui Mocrea postelnicul, lucrată cu figuri răsărite... pe placă metalică suflată cu aur. ODOBESCU, S. I 335.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Fereca + sufix -ătură.
    surse: DEX '98 DEX '09