12 definiții pentru fenoplast fenoplastă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FENOPLÁST, fenoplaste, s. n. (Chim.) Masă plastică produsă pe bază de fenol. [Var. și: fenoplástă s. f.] – Din fr. phénoplaste.

FENOPLÁST s. n. masă plastică, produs macromolecular sintetic din fenol. (< fr. phénoplaste)

fenoplastă sf [At: LTR / Pl: ~te / E: fr phénoplaste] (Chm) Rășină fenolică.

FENOPLÁSTĂ s. f. (Chim.) Masă plastică produsă pe bază de fenol. – Din fr. phénoplaste.

FENOPLÁSTE s.n.pl. (Chim.) Mase plastice pe bază de fenol. [< fr. phénoplastes].[1] modificată

  1. În original încadrare greșită ca s.m.pl. Ladislau Strifler

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fenoplást (-no-plast) s. n., pl. fenopláste

fenoplást s. n. (sil. -plast), pl. fenopláste


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FENOPLÁST s. (CHIM.) rășină fenolică. (~ pentru lacuri.)

FENOPLAST s. (CHIM.) rășină fenolică. (~ pentru lacuri.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FENO- „apariție, revenire, strălucire, vizibil, aparent”. ◊ gr. phaino, ein „a apărea, a străluci” > fr. phéno-, germ. phäno-, it. feno-, engl. pheno- > rom. feno-.~citologie (v. cito-, v. -logie1), s. f., studiul citologic al relațiilor dintre modificările nucleului celular și histogeneză; ~clin (v. -clin), s. n., variantă clonală cu manifestări fenotipice particulare; ~dem (v. -dem), s. n., populație cu caractere fenotipice distincte; ~copie (v. -copie), s. f., mutație neereditară în fenogeneza unui genotip sub influența factorilor externi; ~fază (v. -fază), s. f., etapă din periodicitatea dezvoltării în viața plantelor (germinare, înflorire etc.); ~gam (v. -gam), adj., fanerogamă; ~geneză (v. -geneză), s. f., formare ontogenetică a caracterelor ereditare sub influența tuturor factorilor genetici ai organismului în cadrul condițiilor de mediu; ~logie (v. -logie1), s. f., știință care se ocupă cu studiul și cu stabilirea legăturilor dintre fazele de vegetație ale plantelor și anotimpurilor; ~plaste (v. -plaste), s. n. pl., materiale plastice obținute pe bază de acid fenic; ~spermie (v. -spermie), s. f., stare a unei semințe abortive; ~termic (v. -termic), adj., cu considerarea factorilor termici în raport cu fenologia; ~tip (v. -tip), s. n., ansamblu de însușiri particulare, manifestate vizibil la un organism, și formate în procesul dezvoltării sale individuale; ~tipie (v. -tipic), adj., referitor la fenotip.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FENOPLÁSTE (< fr.; {s} fr. phénol „fenol” + gr. plastikos „plastic”) s. n. pl. Produși macromoleculari sintetici obținuți prin policondensarea fenolului (și a omologilor săi) cu formaldehidă sau cu alte aldehide, întrebuințați în industria lacurilor, a obiectelor de uz industrial și casnic (rezistente la coroziune); rășini fenolice. V. bachelită.

Intrare: fenoplast
fenoplast substantiv neutru
  • silabație: fe-no-plast info
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fenoplast
  • fenoplastul
  • fenoplastu‑
plural
  • fenoplaste
  • fenoplastele
genitiv-dativ singular
  • fenoplast
  • fenoplastului
plural
  • fenoplaste
  • fenoplastelor
vocativ singular
plural
fenoplastă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fenoplastă
  • fenoplasta
plural
  • fenoplaste
  • fenoplastele
genitiv-dativ singular
  • fenoplaste
  • fenoplastei
plural
  • fenoplaste
  • fenoplastelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fenoplastă fenoplast

  • 1. chimie Masă plastică produsă pe bază de fenol.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: