15 definiții pentru fenol


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FENÓL, (2) fenoli, s. m. (Chim.) 1. Compus organic derivat din benzen prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu un hidroxil, folosit în farmacie și în industrie; acid fenic. 2. Nume generic dat derivaților obținuți din hidrocarburile aromatice prin înlocuirea unuia sau a mai multor atomi de hidrogen din nucleu prin grupa hidroxil. – Din fr. phénol.

fenol sm [At: MACAROVICI, CH. 499 / Pl: ~i / E: fr phénol] (Chm) 1 Compus organic derivat din benzen prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu un hidroxil, folosit în farmacie și în industrie Si: acid fenic. 2 Nume generic dat compușilor organici derivați din hidrocarburile aromatice prin înlocuirea unuia sau a mai multor atomi de hidrogen cu hidroxili.

FENÓL, (2) fenoli, s. m. (Chim.) 1. Compus organic derivat din benzen prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu un hidroxil, folosit în farmacie și în industrie; acid fenic. 2. Nume generic dat compușilor organici derivați din hidrocarburile aromatice prin înlocuirea unuia sau a mai multor atomi de hidrogen cu hidroxili corespunzători. – Din fr. phénol.

FENÓL, (2) fenoli, s. m. 1. Substanță în formă de ace incolore, mirositoare și solubile în apă, alcool, eter etc., obținută prin prelucrarea gudroanelor de cărbuni sau pe cale sintetică și folosită în farmacie și industrie; acid fenic, acid carbonic. 2. Nume generic dat compușilor organici derivați de la hidrocarburile aromatice prin înlocuirea unuia sau a mai multor atomi de hidrogen cu oxidrili.

FENÓL s.m. Compus organic derivat din hidrocarburile aromatice; acid fenic. [< fr. phénol, cf. gr. phainein – a străluci].

FENÓL s. m. compus organic oxigenat al benzenului, folosit în industria coloranților, a medicamentelor, rășinilor sintetice etc.; acid fenic. (< fr. phénol)

FENÓL ~i m. Compus organic sub formă de substanță cristalizată, incoloră, toxică, cu miros specific, întrebuințat la fabricarea maselor plastice, a coloranților și în medicină; acid fenic; acid carbolic. /<fr. phénol

*fenól m., pl. lĭ, în teoria chimică, și în colo n., pl. urĭ, ca gol, golurĭ (d. vgr. phaíno, apar, răsar, luminez). Chim. O substanță scoasă din uleĭurile formate de cărbuniĭ de pămînt și de catranurĭ și numită și acid fenic saŭ carbolic. Fenolu e derivat din benzen și e un dezinfectant de primu ordin; servește și la prepararea unor colorante și medicamente. – Fenolĭ m. pl. Numele generic al unor corpurĭ compuse analoage fenoluluĭ și rezultate din substituirea unuĭa saŭ maĭ multor oxidrilĭ în locu idrogenuluĭ dintr’o idrocarbură cu catena închisă. Decĭ, îs idrațĭ aĭ idrocarburilor ciclice.

indo-fenol sm [At: LTR / Pl: ~i / E: fr indophénol] Materie colorantă albastră obținută prin acționarea unui fenat alcalin asupra unei amine. corectată


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FENÓL s. (CHIM., FARM.) acid carbolic, acid fenic, (înv.) carbol.

FENOL s. (CHIM., FARM.) acid carbolic, acid fenic, (înv.) carbol.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FENÓLI (< fr. {i}; gr. phaino „a străluci”) s. m. pl. Derivați ai hidrocarburilor aromatice obținuți prin înlocuirea unuia sau a mai multor atomi de hidrogen din nucleul aromatic, prin grupa hidroxil. După numărul grupelor hidroxil, pot fi monohidroxilici (ex. fenolul, crezolii etc.) și polihidroxilici (ex. pirocatechina, rezorcina etc.).

Intrare: fenol
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fenol
  • fenolul
  • fenolu‑
plural
  • fenoli
  • fenolii
genitiv-dativ singular
  • fenol
  • fenolului
plural
  • fenoli
  • fenolilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fenol chimie

  • 1. (numai) singular Compus organic derivat din benzen prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu un hidroxil, folosit în farmacie și în industrie; acid fenic, acid carbolic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Nume generic dat derivaților obținuți din hidrocarburile aromatice prin înlocuirea unuia sau a mai multor atomi de hidrogen din nucleu prin grupa hidroxil.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: