16 definiții pentru fenix fenice

fenix sm [At: CANTEMIR 1.1. II, 138 / V: (înv) fenice, finic, finix / S și: phoenix / Pl: ~icși / E: fr phénix, lat phoenix] (Mit; îs) Pasărea ~ Pasăre fabuloasă, simbol al reînnoirii veșnice despre care se credea că, atunci când i se apropie sfârșitul (la 500 de ani), se aruncă în foc și renaște din propria cenușă.

FÉNIX s. m. (Mitol.; în sintagma) Pasărea fenix = pasăre fabuloasă despre care cei vechi credeau că este unică pe lume și care, când își simțea sfârșitul aproape (o dată la 500 de ani), se arunca în foc și renăștea din propria ei cenușă, ca simbol al reînnoirii veșnice. [Scris și: phoenix.Var.: (înv.) feníce s. m.] – Din fr. phénix, lat. phoenix.

FÉNIX, fenicși, s. m. (Mitol.; adesea în expr. pasărea fenix) Pasăre fabuloasă despre care cei vechi credeau că este unică pe lume și că renaște din propria ei Cenușă; simbol al reînnoirii veșnice. Fenicșii aveau vieți de sute de ani. MACEDONSKI, O. III 54. (Scris phoenix) Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări... Pot să mai renviu luminos din el ca Pasărea phoenix? EMINESCU, O. I 199. – Scris și: phoenix. – Variantă: (învechit) feníce (ODOBESCU, S. II 502) s. m.

fénix (palmier) s. m., pl. fénicși

FÉNIX s.m. 1. Pasăre legendară, imaginată ca un vultur cu penele de aur și de purpură, despre care se credea că renaște din propria ei cenușă, fiind socotită drept simbol al primenirii, al reînnoirii veșnice. ♦ (Fig.) Om superior, unic în genul său, de mare valoare. 2. Palmier, plantă de apartament. [< fr. phénix, cf. lat. phoenix, gr. phoinix].[1]

  1. Var.: (înv.) feníce s.m. – Scris și phoenix LauraGellner

FÉNIX s. m. 1. pasăre legendară ca un vultur cu penele de aur și de purpură, despre care se credea că renaște din propria ei cenușă, simbol al reînnoirii veșnice. 2. (fig.) om superior, unic în genul său, de mare valoare. 3. palmier cultivat în țările temperate ca plantă de apartament. (< fr. phénix, lat. phoenix)

FÉNIX m. mit. 1): Pasărea ~ pasăre fabuloasă, imaginată ca un vultur, care, conform legendei, spre sfârșitul vieții se arunca în foc și renăștea din propria cenușă. 2) Persoană superioară, unică în felul său. 3) Simbol al reînnoirii eterne. /<fr. phénix, lat. phoenix[1]

  1. Var.: (înv.) feníce s.m. – Scris și phoenix LauraGellner

fenix m. 1. pasăre fabuloasă despre care se credea că renaște din cenușa ei; 2. simbol al nemuririi; 3. fig. ființă superioară, unică în felul ei.

FENÍCE s. m. v. fenix.

*feníce m. (lat. phóenix, phoenícis, d. vgr. phoînix; it. fenice). O pasăre fabuloasă care, după credința celor vechĭ, era unică în specia ei, locuĭa în Egipt și Arabia, trăĭa peste 500 de anĭ, și cînd îmbătrînea, îșĭ aprindea cuibu și ardea și ĭa, și pe urmă răsărea în loc alt fenice tînăr care-l înmormînta pe cel-lalt. Un fel de bîtlan din Egipt renumit pin vĭață lungă (árdea garzetta). Fig. Ființă superioară unică în genu eĭ. Curmal, finic. – Ceĭ maĭ mulțĭ zic fénix. Dar e maĭ bine fenice, ca ferice, d. félix; șoárice, d. sórex; toráce, d. thórax.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

fénix s. m., pl. fénicși[1]

  1. Var.: (înv.) feníce s.m. – Scris și phoenix LauraGellner
Intrare: fenix
substantiv masculin (M8)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fenix
  • fenixul
  • fenixu‑
plural
  • fenicși
  • fenicșii
genitiv-dativ singular
  • fenix
  • fenixului
plural
  • fenicși
  • fenicșilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M51)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fenice
  • fenicele
plural
genitiv-dativ singular
  • fenice
  • fenicelui
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)