2 intrări

11 definiții

fenician, ~ă [At: DA / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr phénicien] (Ist)l smf Persoană (de origine semitică) care aparținea populației Feniciei. 2-3 a Care aparține Feniciei sau locuitorilor ei. 4-5 a Referitor la Fenicia sau la populația ei. 6 a Din Fenicia.

FENICIÁN, -Ă, fenicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană (de origine semitică) care aparținea populației Feniciei. 2. Adj. Care aparține Feniciei sau fenicienilor (1), privitor la Fenicia ori la fenicieni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de fenicieni (1). [Pr.: -ci-an] – Din fr. phénicien.

FENICIÁN, -Ă, fenicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană (de origine semitică) care aparținea populației de bază a Feniciei. 2. Adj. Care aparține Feniciei sau locuitorilor ei, privitor la Fenicia sau la populația ei, din Fenicia. [Pr.: -ci-an] – Din fr. phénicien.

FENICIÁN1, -Ă, fenicieni, -e, adj. Din vechea Fenicie, care aparținea Feniciei sau locuitorilor ei, cu privire la Fenicia sau la locuitorii ei. Corabie feniciană. – Pronunțat: -ci-an.

FENICIÁN2, -Ă, fenicieni, -e, s. m. și f. Persoană care aparținea populației de bază a vechii Fenicii. – Pronunțat: -ci-an.

fenicián (-ci-an) adj. m., s. m., pl. feniciéni (-ci-eni); adj. f., s. f. feniciánă, pl. feniciéne

fenicián s. m., adj. m. (sil. -ci-an), pl. feniciéni (sil. -ci-eni); f. sg. feniciánă, g.-d. art. feniciénei, pl. feniciéne

FENICIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Fenicia. ◊ (s. f.) limbă semitică veche vorbită de fenicieni. (< fr. phénicien)

feniciánă (limbă) s. f., g.-d. art. fenicíenei

Fenicieni m. pl. popor semitic, înrudit cu Evreii, comercial și industrial, fundă numeroase colonii în insulele de pe coastele Mediteranei.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

FENICIÁN, -Ă (< fr.) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl. m.) Populație semitică așezată pe coasta de răsărit a M. Mediterane, care a creat, în milen. 3-1 î. Hr., în Fenicia, o strălucită civilizație. ♦ Persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține Feniciei sau fenicienilor, referitor la Fenicia sau la fenicieni. ◊ Artă f., cele mai vechi monumente datează de la sfârșitul milen. 3 î. Hr. Influențate de arta și arhitectura egipteană, babiloneeană și hitită, iar, mai târziu, și de arta persană sau greacă. Sanctuare de forma unor curți deschise, înconjurate de porticuri, morminte hipogee, statute de idoli și reliefuri, țesături prețioase (purpura), amulete, bijuterii, obiecte de metal, fildeș și sticlă ornamentate cu motive animaliere.

Intrare: fenician (adj.)
fenician adjectiv
  • silabisire: -ci-an
adjectiv (A21)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fenician fenicianul fenicia feniciana
plural fenicieni fenicienii feniciene fenicienele
genitiv-dativ singular fenician fenicianului feniciene fenicienei
plural fenicieni fenicienilor feniciene fenicienelor
vocativ singular
plural
Intrare: fenician (s.m.)
  • silabisire: -ci-an
substantiv masculin (M23)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fenician fenicianul
plural fenicieni fenicienii
genitiv-dativ singular fenician fenicianului
plural fenicieni fenicienilor
vocativ singular
plural