2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fenician, ~ă [At: DA / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr phénicien] (Ist)l smf Persoană (de origine semitică) care aparținea populației Feniciei. 2-3 a Care aparține Feniciei sau locuitorilor ei. 4-5 a Referitor la Fenicia sau la populația ei. 6 a Din Fenicia.

FENICIÁN, -Ă, fenicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană (de origine semitică) care aparținea populației Feniciei. 2. Adj. Care aparține Feniciei sau fenicienilor (1), privitor la Fenicia ori la fenicieni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de fenicieni (1). [Pr.: -ci-an] – Din fr. phénicien.

FENICIÁN, -Ă, fenicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană (de origine semitică) care aparținea populației de bază a Feniciei. 2. Adj. Care aparține Feniciei sau locuitorilor ei, privitor la Fenicia sau la populația ei, din Fenicia. [Pr.: -ci-an] – Din fr. phénicien.

FENICIÁN2, -Ă, fenicieni, -e, s. m. și f. Persoană care aparținea populației de bază a vechii Fenicii. – Pronunțat: -ci-an.

FENICIÁN1, -Ă, fenicieni, -e, adj. Din vechea Fenicie, care aparținea Feniciei sau locuitorilor ei, cu privire la Fenicia sau la locuitorii ei. Corabie feniciană. – Pronunțat: -ci-an.

FENICIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Fenicia. ◊ (s. f.) limbă semitică veche vorbită de fenicieni. (< fr. phénicien)

Fenicieni m. pl. popor semitic, înrudit cu Evreii, comercial și industrial, fundă numeroase colonii în insulele de pe coastele Mediteranei.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fenicián (-ci-an) adj. m., s. m., pl. feniciéni (-ci-eni); adj. f., s. f. feniciánă, pl. feniciéne

fenicián s. m., adj. m. (sil. -ci-an), pl. feniciéni (sil. -ci-eni); f. sg. feniciánă, g.-d. art. feniciénei, pl. feniciéne

feniciánă (limbă) s. f., g.-d. art. fenicíenei


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FENICIÁN, -Ă (< fr.) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl. m.) Populație semitică așezată pe coasta de răsărit a M. Mediterane, care a creat, în milen. 3-1 î. Hr., în Fenicia, o strălucită civilizație. ♦ Persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține Feniciei sau fenicienilor, referitor la Fenicia sau la fenicieni. ◊ Artă f., cele mai vechi monumente datează de la sfârșitul milen. 3 î. Hr. Influențate de arta și arhitectura egipteană, babiloneeană și hitită, iar, mai târziu, și de arta persană sau greacă. Sanctuare de forma unor curți deschise, înconjurate de porticuri, morminte hipogee, statute de idoli și reliefuri, țesături prețioase (purpura), amulete, bijuterii, obiecte de metal, fildeș și sticlă ornamentate cu motive animaliere.

Intrare: fenician (adj.)
fenician adjectiv
  • silabație: -ci-an
adjectiv (A21)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fenician
  • fenicianul
  • fenicianu‑
  • fenicia
  • feniciana
plural
  • fenicieni
  • fenicienii
  • feniciene
  • fenicienele
genitiv-dativ singular
  • fenician
  • fenicianului
  • feniciene
  • fenicienei
plural
  • fenicieni
  • fenicienilor
  • feniciene
  • fenicienelor
vocativ singular
plural
Intrare: fenician (s.m.)
  • silabație: -ci-an
substantiv masculin (M23)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fenician
  • fenicianul
  • fenicianu‑
plural
  • fenicieni
  • fenicienii
genitiv-dativ singular
  • fenician
  • fenicianului
plural
  • fenicieni
  • fenicienilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)