10 definiții pentru fenician (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FENICIAN, -Ă, fenicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană (de origine semitică) care aparținea populației Feniciei. 2. Adj. Care aparține Feniciei sau fenicienilor (1), privitor la Fenicia ori la fenicieni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de fenicieni (1). [Pr.: -ci-an] – Din fr. phénicien.
fenician, ~ă [At: DA / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr phénicien] (Ist)l smf Persoană (de origine semitică) care aparținea populației Feniciei. 2-3 a Care aparține Feniciei sau locuitorilor ei. 4-5 a Referitor la Fenicia sau la populația ei. 6 a Din Fenicia.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FENICIAN, -Ă, fenicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană (de origine semitică) care aparținea populației de bază a Feniciei. 2. Adj. Care aparține Feniciei sau locuitorilor ei, privitor la Fenicia sau la populația ei, din Fenicia. [Pr.: -ci-an] – Din fr. phénicien.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FENICIAN2, -Ă, fenicieni, -e, s. m. și f. Persoană care aparținea populației de bază a vechii Fenicii. – Pronunțat: -ci-an.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FENICIAN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Fenicia. ◊ (s. f.) limbă semitică veche vorbită de fenicieni. (< fr. phénicien)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Fenicieni m. pl. popor semitic, înrudit cu Evreii, comercial și industrial, fundă numeroase colonii în insulele de pe coastele Mediteranei.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fenician (desp. -ci-an) adj. m., s. m., pl. fenicieni (desp. -ci-eni); adj. f., s. f. feniciană, pl. feniciene
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fenician (-ci-an) adj. m., s. m., pl. fenicieni (-ci-eni); adj. f., s. f. feniciană, pl. feniciene
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fenician s. m., adj. m. (sil. -ci-an), pl. fenicieni (sil. -ci-eni); f. sg. feniciană, g.-d. art. fenicienei, pl. feniciene
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
FENICIÁN, -Ă (< fr.) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl. m.) Populație semitică așezată pe coasta de răsărit a M. Mediterane, care a creat, în milen. 3-1 î. Hr., în Fenicia, o strălucită civilizație. ♦ Persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține Feniciei sau fenicienilor, referitor la Fenicia sau la fenicieni. ◊ Artă f., cele mai vechi monumente datează de la sfârșitul milen. 3 î. Hr. Influențate de arta și arhitectura egipteană, babiloneeană și hitită, iar, mai târziu, și de arta persană sau greacă. Sanctuare de forma unor curți deschise, înconjurate de porticuri, morminte hipogee, statute de idoli și reliefuri, țesături prețioase (purpura), amulete, bijuterii, obiecte de metal, fildeș și sticlă ornamentate cu motive animaliere.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: -ci-an
substantiv masculin (M23) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
fenician, fenicienisubstantiv masculin feniciană, fenicienesubstantiv feminin
- 1. Persoană (de origine semitică) care aparținea populației Feniciei. DEX '09 DLRLC MDN '00
etimologie:
- phénicien DEX '09 DEX '98 MDN '00