18 definiții pentru feminin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FEMINÍN, – Ă, feminini, -e, adj. De femeie (1), care aparține sau este specific femeilor, privitor la femei; femeiesc, muieresc. ◊ Gen feminin (și substantivat, n.) = gen gramatical care cuprinde numele cu forma atribuită numelor de ființe de sex femeiesc. – Din fr. féminin, lat. femininus.

feminin, ~ă [At: MACEDONSKI, O.I, 107 / V: ~men~ / Pl: ~i, ~e / E: fr féminin, lat femininus] 1 a Care aparține femeilor (7) Si: femeiesc (1), (pop) muieresc. 2 a Referitor la femei (7) Si: femeiesc (2), (pop) muieresc. 3 a Specific femeilor (7) Si: femeiesc (3), (pop) muieresc. 4 sn, a (Gen gramatical) care cuprinde numele cu forma atribuită numelor de ființe de sex femeiesc. 5 a (D. părți de vorbire) Cu formă specifică numelor ce denumesc ființe de sex femeiesc. 6 a (D. rime) Care rimează pe penultima silabă neaccentuată.

FEMINÍN, -Ă, feminini, -e, adj. De femeie (1), care aparține sau este specific femeilor, privitor la femei; femeiesc, muieresc. ♦ (Despre genul unor părți de vorbire) Care are forma atribuită în gramatică numelor care denumesc ființe de sex femeiesc. – Din fr. féminin, lat. femininus.

FEMINÍN, -Ă, feminini, -e, adj. De femeie, care aparține unei femei sau specific ei, privitor la o femeie, ca de femeie; femeiesc. Veșmînt feminin. Zîmbet feminin. ◊ (Adverbial, rar) Apleacă feminin Grumazul său de fildeș pe toga sa de in. MACEDONSKI, O. I 107. ♦ (Despre genul unor părți de vorbire) Care are forma atribuită în gramatică numelor care denumesc ființe de sex femeiesc. Sînt de genul feminin numele ființelor de sex femeiesc și numele lucrurilor care, prin tradiție și prin analogie cu acestea, sînt considerate tot ca feminine. L. ROM. 1953, nr. 2, 28.

FEMINÍN, -Ă adj. De femeie, propriu femeii, femeiesc. ♦ (Despre părți de vorbire) Cu formă specifică numelor care denumesc ființe de sex femeiesc. ♦ (Despre rime) Care rimează pe penultima silabă neaccentuată. [< lat. femininus, cf. fr. féminin].

FEMINÍN, -Ă adj. 1. propriu femeii, femeiesc. ♦ gen ~ (și s. n.) = gen gramatical care cuprinde ființe sau lucruri de sex femeiesc. 2. (despre rime) care rimează pe penultima silabă accentuată. (< fr. féminin, lat. femininus)

FEMINÍN ~ă ( ~i, ~e) 1) Care aparține femeilor; propriu femeilor; femeiesc. 2) gram. Care are formă de gen specifică pentru numele ființelor de sex femeiesc. /<fr. féminin, lat. femininus

feminin a. 1. femeiesc; 2. Gram. de genul feminin.

feminín, -ă adj. (lat. femininus, d. fémina, femeĭe). De femeĭe, femeĭesc. Gram. De genu femeĭesc: cuvînt feminin. S. n., pl. e. Genu feminin. – Și femenin (ca sp. femenino). V. masculin.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

feminín adj. m., pl. feminíni; f. feminínă, pl. feminíne

feminín adj. m., pl. feminíni; f. sg. feminínă, pl. feminíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FEMINÍN adj. femeiesc, (înv. și pop.) muieresc, (înv. și reg.) muieros, (reg.) muieratic. (Un veșmânt ~.)

FEMININ adj. femeiesc, (înv. și pop.) muieresc, (înv. și reg.) muieros, (reg.) muieratic. (Un veșmînt ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FEMINÍN, -Ă adj. (< fr. femininus, cf. fr. féminin): în sintagma gen feminin (v.).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DAS EWIG-WEIBLICHE (germ.) eternul feminin – Goethe, „Faust”, II, act. 5: „Das Ewig-Weibliche zieht uns hinan” („Etern-feminin ne-nalță-n tării”). Feminitatea văzută în esența ei tulburătoare și în veșnicia ei.

Intrare: feminin
feminin adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • feminin
  • femininul
  • femininu‑
  • femini
  • feminina
plural
  • feminini
  • femininii
  • feminine
  • femininele
genitiv-dativ singular
  • feminin
  • femininului
  • feminine
  • femininei
plural
  • feminini
  • femininilor
  • feminine
  • femininelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

feminin

  • 1. De femeie, care aparține sau este specific femeilor, privitor la femei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: femeiesc muieresc antonime: masculin attach_file 2 exemple
    exemple
    • Veșmânt feminin. Zâmbet feminin.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial rar Apleacă feminin Grumazul său de fildeș pe toga sa de in. MACEDONSKI, O. I 107.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat neutru Gen feminin = gen gramatical care cuprinde numele cu forma atribuită numelor de ființe de sex femeiesc.
      surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Sînt de genul feminin numele ființelor de sex femeiesc și numele lucrurilor care, prin tradiție și prin analogie cu acestea, sînt considerate tot ca feminine. L. ROM. 1953, nr. 2, 28.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (Despre rime) Care rimează pe penultima silabă neaccentuată.
      surse: DN

etimologie: