11 definiții pentru felonie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FELONÍE s. f. (Livr.) Act de trădare, lipsă de loialitate de care se făcea vinovat vasalul față de seniorul său. ♦ P. gener. Trădare, infidelitate. – Din fr. félonie.

felonie sf [At: MAIORESCU, CR. I, 383 / Pl: ~ii / E: fr félonie] 1 (În feudalism) Act de trădare, de care se facea vinovat un vasal față de seniorul1 său. 2 (Frm; pgn) Trădare. 3 (Frm) Încălcare a jurămintelor.

FELONÍE s. f. (Franțuzism) Act de trădare, lipsă de loialitate de care se făcea vinovat vasalul față de seniorul său. ♦ P. gener. Trădare, infidelitate. – Din fr. félonie.

FELONÍE s.f. 1. (Franțuzism) Călcare a jurământului, a credinței, trădare, infidelitate. 2. (Ist.) Călcare de către un vasal a jurământului făcut către senior. [Gen. -iei. / < fr. félonie, it. fellonia].

FELONÍE s. f. 1. încălcare de către un vasal a jurământului făcut către senior. 2. lipsă de loialitate; trădare, infidelitate. (< fr. félonie)

felonie f. revolta vasalului în contra suzeranului său, trădare: numind orice lovire piezișă felonie AL.

*feloníe f. (fr. félonie, d. félon, trădător, necredincĭos). Trădare, necredință, hainie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

feloníe (livr.) s. f., art. felonía, g.-d. feloníi, art. feloníei

feloníe s. f., art. felonía, g.-d. art. feloníei; pl. feloníi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FELONÍE s. 1. (IST.) (înv.) hiclenie. (~ vasalului față de senior.) 2. v. infidelitate.

FELONIE s. (IST.) (înv.) hiclenie. (~ vasalului față de senior.)

Intrare: felonie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • felonie
  • felonia
plural
genitiv-dativ singular
  • felonii
  • feloniei
plural
vocativ singular
plural

felonie

etimologie: