FELONÍE s. f. (Livr.) Act de trădare, lipsă de loialitate de care se făcea vinovat vasalul față de seniorul său. ♦ P. gener. Trădare, infidelitate. – Din fr. félonie.

felonie sf [At: MAIORESCU, CR. I, 383 / Pl: ~ii / E: fr félonie] 1 (În feudalism) Act de trădare, de care se facea vinovat un vasal față de seniorul¹ său. 2 (Frm; pgn) Trădare. 3 (Frm) Încălcare a jurămintelor.

FELONÍE s. f. (Franțuzism) Act de trădare, lipsă de loialitate de care se făcea vinovat vasalul față de seniorul său. ♦ P. gener. Trădare, infidelitate. – Din fr. félonie.

FELONÍE s.f. 1. (Franțuzism) Călcare a jurământului, a credinței, trădare, infidelitate. 2. (Ist.) Călcare de către un vasal a jurământului făcut către senior. [Gen. -iei. / < fr. félonie, it. fellonia].

FELONÍE s. f. 1. încălcare de către un vasal a jurământului făcut către senior. 2. lipsă de loialitate; trădare, infidelitate. (< fr. félonie)

felonie f. revolta vasalului în contra suzeranului său, trădare: numind orice lovire piezișă felonie AL.

*feloníe f. (fr. félonie, d. félon, trădător, necredincĭos). Trădare, necredință, hainie.

felonie (livr.) s. f., art. felonia, g.-d. felonii, art. feloniei

felonie (livr.) s. f., art. felonia, g.-d. felonii, art. feloniei

feloníe s. f., art. felonía, g.-d. art. feloníei; pl. feloníi

FELONÍE s. 1. (IST.) (înv.) hiclenie. (~ vasalului față de senior.) 2. v. infidelitate.

FELONIE s. (IST.) (înv.) hiclenie. (~ vasalului față de senior.)