10 definiții pentru felonie

FELONÍE s. f. (Livr.) Act de trădare, lipsă de loialitate de care se făcea vinovat vasalul față de seniorul său. ♦ P. gener. Trădare, infidelitate. – Din fr. félonie.

FELONÍE s. f. (Franțuzism) Act de trădare, lipsă de loialitate de care se făcea vinovat vasalul față de seniorul său. ♦ P. gener. Trădare, infidelitate. – Din fr. félonie.

feloníe (livr.) s. f., art. felonía, g.-d. feloníi, art. feloníei

feloníe s. f., art. felonía, g.-d. art. feloníei; pl. feloníi

FELONÍE s. 1. (IST.) (înv.) hiclenie. (~ vasalului față de senior.) 2. v. infidelitate.

FELONÍE s.f. 1. (Franțuzism) Călcare a jurământului, a credinței, trădare, infidelitate. 2. (Ist.) Călcare de către un vasal a jurământului făcut către senior. [Gen. -iei. / < fr. félonie, it. fellonia].

FELONÍE s. f. 1. încălcare de către un vasal a jurământului făcut către senior. 2. lipsă de loialitate; trădare, infidelitate. (< fr. félonie)

felonie f. revolta vasalului în contra suzeranului său, trădare: numind orice lovire piezișă felonie AL.

*feloníe f. (fr. félonie, d. félon, trădător, necredincĭos). Trădare, necredință, hainie.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

FELONÍE s. (IST.) (înv.) hicleníe. (~ vasalului față de senior.)

Intrare: felonie
felonie
substantiv feminin (F134) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular felonie felonia
plural
genitiv-dativ singular felonii feloniei
plural
vocativ singular
plural