13 definiții pentru felegean filigean


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FELEGEÁN, felegene, s. n. (Înv.) Ceașcă (turcească) de cafea neagră, fără toartă (fixată într-un suport); p. ext. conținutul acestei cești. [Var.: filigeán s. n.] – Din tc. filcān.

FELEGEÁN, felegene, s. n. (Înv.) Ceașcă (turcească) de cafea neagră, fără toartă (fixată într-un suport); p. ext. conținutul acestei cești. [Var.: filigeán s. n.] – Din tc. filcān.

felegean sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 200/30 / V: ~lig~, fil~, filig~, (rar) filighean, filigea / Pl: ~ene / E: tc filğan] (Înv) 1 Ceașcă (turcească) fără toartă, având un suport metalic. 2 (Pex) Ceașcă. 3-4 Conținutul unui felegean (1-2).

FELEGEÁN, felegene, s. n. (Învechit și arhaizant) Ceașcă (turcească) de cafea, fără toartă, pusă pe un suport. Tata ședea la fereastră în casă și sorbea dintr-un felegean de cafea. SADOVEANU, O. III 525. Lăzi... cu felegene de smalț, cu zarfuri de sîrmă. ODOBESCU, S. I 134. Felegenele de cafea, ciubucile și narghilelele gioacă roluri însămnate în acea sală. ALECSANDRI, C. 104. – Pronunțat: -gean. - Variantă: filigeán (ANGHEL-IOSIF, C. L. 144, TEODORESCU, P. P. 613) s. n.

FELEGEÁN ~éne n. înv. 1) Ceașcă fără toartă, în care se servea cafea. 2) Conținutul unei asemenea cești. /<turc. filcan

felegean n. ceașcă mică fără toartă și pusă pe un suport numit zarf: felegene de smalț cu zarfuri de sârmă OD. [Turc. FILDJAN].

felegeán, feli- și fili- n., pl. gene (turc. filğan și finğan, d. pers. pinğani, ngr. fildzáni, flitzáni; pol. filizanka, fližonka). Ceașcă fără toartă, maĭ joasă și maĭ răzbuzată de băut cafea.

FILIGEÁN s. n. v. felegean.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

felegeán (înv.) (-gean) s. n., pl. felegéne

felegeán s. n. (sil. -gean), pl. felegéne

Intrare: felegean
  • silabație: fe-le-gean info
substantiv neutru (N5)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • felegean
  • felegeanul
  • felegeanu‑
plural
  • felegene
  • felegenele
genitiv-dativ singular
  • felegean
  • felegeanului
plural
  • felegene
  • felegenelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N5)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • filigean
  • filigeanul
  • filigeanu‑
plural
  • filigene
  • filigenele
genitiv-dativ singular
  • filigean
  • filigeanului
plural
  • filigene
  • filigenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

felegean filigean

  • 1. învechit Ceașcă (turcească) de cafea neagră, fără toartă (fixată într-un suport).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Tata ședea la fereastră în casă și sorbea dintr-un felegean de cafea. SADOVEANU, O. III 525.
      surse: DLRLC
    • Lăzi... cu felegene de smalț, cu zarfuri de sîrmă. ODOBESCU, S. I 134.
      surse: DLRLC
    • Felegenele de cafea, ciubucile și narghilelele gioacă roluri însămnate în acea sală. ALECSANDRI, C. 104.
      surse: DLRLC

etimologie: