12 definiții pentru feldmareșal


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FELDMAREȘÁL, feldmareșali, s. m. Cel mai înalt grad militar în armatele (de uscat ale) unor țări (Germania, Rusia, Anglia etc.); persoană care deține acest grad. [Acc. și: féldmareșal] – Din germ. Feldmarschall, fr. feld-maréchal, rus. fel’dmaršal.

feldmareșal sm [At: NECULCE, ap. LET. II, 429/30 / V: (înv) ~marșal, feltmașar / A și: feldmareșal / Pl: ~i / E: fr feld-márechal, ger Feldmarschall, rs фелдмарешал] 1 (Înv) Comandant de oaste. 2 Cel mai înalt grad militar în armatele (de uscat) ale unor țări. 3 Persoană cu grad de feldmareșal (2).

FÉLDMAREȘAL, feldmareșali, s. m. Cel mai înalt grad militar în armatele (de uscat ale) unor țări (Germania, Rusia, Anglia etc.); persoană care deține acest grad. [Acc. și: feldmareșál] – Din germ. Feldmarschall, fr. feld-maréchal, rus. fel’dmaršal.

FÉLDMAREȘAL, feldmareșali, s. m. Cel mai înalt grad în unele armate conferit pe cîmpul de luptă; persoană deținînd acest grad. Boierii țării... să chibzuiră a trămite o deputațiune de doi dintre dînșii la feldmareșalul rusesc. ODOBESCU, S. I 265.

FÉLDMAREȘAL s.m. Cel mai înalt grad în armatele unor țări (Germania, Austria, Anglia etc.); ofițer care are acest grad. [Cf. germ. Feldmareschall, fr. feldmaréchal].

FÉLDMAREȘAL s. m. cel mai înalt grad în armatele unor țări (Germania, Rusia, Anglia). (< germ. Feldmarschall)

FÉLDMAREȘAL ~i m. (în armatele unor state) Ofițer cu cel mai înalt grad în trupele de uscat. /<germ. Feldmarschall, fr. feld-maréchal

feldmareșal m. generalisim, în armata austro-ungară, germană și engleză.

*feldmareșál m., pl. (germ. feldmarschall). Mareșal, generalisim, în Germania, Austro-Ungaria, Rusia și Anglia.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

feldmareșál (feld-ma-) s. m., pl. feldmareșáli

féldmareșal s. m. (sil. mf. feld-), pl. féldmareșali

Intrare: feldmareșal
  • silabație: feld-ma- info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • feldmareșal
  • feldmareșalul
  • feldmareșalu‑
plural
  • feldmareșali
  • feldmareșalii
genitiv-dativ singular
  • feldmareșal
  • feldmareșalului
plural
  • feldmareșali
  • feldmareșalilor
vocativ singular
  • feldmareșalule
  • feldmareșale
plural
  • feldmareșalilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

feldmareșal

  • 1. Cel mai înalt grad militar în armatele (de uscat ale) unor țări (Germania, Rusia, Anglia etc.); persoană care deține acest grad.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Boierii țării... să chibzuiră a trămite o deputațiune de doi dintre dînșii la feldmareșalul rusesc. ODOBESCU, S. I 265.
      surse: DLRLC

etimologie: