fazan sm [At: ODOBESCU, S. III, 138 / Pl: ~i / E: rs фазан cf fr faisan] 1 Pasăre din familia galinaceelor, cu coada lungă și ascuțită, bărbătușul distingându-se printr-un penaj viu colorat, vânată pentru carnea ei gustoasă (Phasianus colchicus). 2 (Fam) Fraier. 3 (Fam; îe) A pica (sau a rămâne) de ~ A fi păcălit. 4 Joc (de copii) în care participanții trebuie să spună câte un cuvânt care să înceapă cu ultimele două litere ale cuvântului spus de jucătorul dinainte. 5 Joc (de copii) în care participanții trebuie să spună cât mai multe nume de flori, animale, filme etc., începând cu fiecare literă a alfabetului cel care pierde fiind „fazan”.

FAZAN, fazani, s. m. Pasăre din familia galinaceelor, al cărei bărbătuș se deosebește printr-un penaj frumos colorat și printr-o coadă lungă; are carnea foarte gustoasă (Phasianus). Lîngă păpușa japoneză a fazanului roșu și-a desfăcut păunul splendorile. ARGHEZI, P. T. 105. O păreche de fazani cu penele aurii. ODOBESCU, S. III 138.

FAZAN s.m. Pasăre din familia galinaceelor, al cărei bărbătuș are un penaj frumos colorat și o coadă lungă. [< rus. fazan, cf. fr. faisan, gr. phasianos].

FAZÁN s. m. 1. pasăre din familia galinaceelor, al cărei bărbătuș are un penaj frumos colorat și o coadă lungă. 2. (arg.) naiv, fraier. ♦ (fam.) a pica de ~ = a fi păcălit (din naivitate). (< rus. fazan)

fazán s. m. în constr. a rămâne/pica (de) fazan (arg.) A rămâne păcălit ◊ „«Am rămas fazani.» «Exact» îi răspunde liderul Federației unui grevist.” R.l. 18 VIII 93 p. 16 (DEX-S)

FAZÁN ~i m. Pasăre sedentară, de talie medie, cu coadă lungă și ascuțită, cu penaj viu colorat, apreciată pentru carnea sa delicioasă. /<fr. faisan, lat. phasianus

fazan m. pasăre din ordinul galinaceelor, cu penișul mândru și cu carnea foarte căutată.

*fazán m. (rus. fazán, ngr. fazáni, it. fagiano, lat. phasianus, vgr. phasianós, d. rîu Phâsis, în Colhida, la sudu Caucazuluĭ). O pasăre galinacee cu pene foarte frumoase, cu coada foarte lungă și cu o carne foarte gustoasă. – Varietățile cele maĭ cunoscute sînt: fazanu comun, cel argintiŭ și cel auriŭ. – Și fezan (fr. faisan).

fazan s. m., pl. fazani

fazan s. m., pl. fazani

fazan s. m., pl. fazani

fazán (fazáni), s. m. – Pasăre de mărimea unei găini, vînată pentru carnea ei gustoasă. – Mr. fașano. Fr. faisan, alterat prin încrucișare cu ngr. φασιανός, cf. it. fagiano, rus. fazan. – Der. făzăniță, s. f. (femela fazanului); fezanda, vb., din fr. faisander.

a cădea de fazan expr. a fi păcălit, a fi înșelat.

a lua (pe cineva) de fazan / de fraier expr. 1. v. a lua împrejur 2. a crede (pe cineva) prost

a pica de fazan expr. a fi înșelat / escrocat; a fi păcălit, a rămâne despăgubit.

a rămâne de fazan expr.a fi înșelat / escrocat; a se păcăli; a rămâne păcălit.