5 definiții pentru fatic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fatic, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ici, ~ice / E: eg fatic] (Lin; îs) Funcție ~ă Funcție a limbajului prin care se stabilește sau se menține contactul dintre partenerii actului de comunicare.

fátic, -ă adj. (lingv.) Referitor la caracterul pur exterior al limbajului de a întreține convorbirea persoanelor în procesul de comunicare, fără a transmite ceva. ◊ Funcție fatică = funcție a limbajului prin care se stabilește sau se menține contactul dintre partenerii actului de comunicare. • pl. -ci, -ce. / <engl. fatic; it. fatico; cf. gr. φατός „spus, exprimat”.

FÁTIC, -Ă adj. Funcție fatică = funcție (determinată de Roman Jakobson) pe care o au cuvintele rostite într-un dialog, de a stabili sau menține contactul dintre partenerii actului de comunicare. [< engl. fatic].

FÁTIC, -Ă adj. referitor la caracterul pur exterior al limbajului, de a întreține convorbirea personajelor în procesul de comunicare, fără a transmite ceva. (< engl. fatic)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fátic adj. m., pl. fátici; f. sg. fátică, pl. fátice

Intrare: fatic
fatic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fatic
  • faticul
  • faticu‑
  • fatică
  • fatica
plural
  • fatici
  • faticii
  • fatice
  • faticele
genitiv-dativ singular
  • fatic
  • faticului
  • fatice
  • faticei
plural
  • fatici
  • faticilor
  • fatice
  • faticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)