fatic, ~ă a [At: DN³ / Pl: ~ici, ~ice / E: eg fatic] (Lin; îs) Funcție ~ă Funcție a limbajului prin care se stabilește sau se menține contactul dintre partenerii actului de comunicare.

fátic, -ă adj. (lingv.) Referitor la caracterul pur exterior al limbajului de a întreține convorbirea persoanelor în procesul de comunicare, fără a transmite ceva. ◊ Funcție fatică = funcție a limbajului prin care se stabilește sau se menține contactul dintre partenerii actului de comunicare. • pl. -ci, -ce. / <engl. fatic; it. fatico; cf. gr. φατός „spus, exprimat”.

FÁTIC, -Ă adj. Funcție fatică = funcție (determinată de Roman Jakobson) pe care o au cuvintele rostite într-un dialog, de a stabili sau menține contactul dintre partenerii actului de comunicare. [< engl. fatic].

FÁTIC, -Ă adj. referitor la caracterul pur exterior al limbajului, de a întreține convorbirea personajelor în procesul de comunicare, fără a transmite ceva. (< engl. fatic)

fátic adj. m., pl. fátici; f. sg. fátică, pl. fátice