fátic, -ă adj. (lingv.) Referitor la caracterul pur exterior al limbajului de a întreține convorbirea persoanelor în procesul de comunicare, fără a transmite ceva. ◊ Funcție fatică = funcție a limbajului prin care se stabilește sau se menține contactul dintre partenerii actului de comunicare. • pl. -ci, -ce. / <engl. fatic; it. fatico; cf. gr. φατός „spus, exprimat”.