12 definiții pentru fatal

FATÁL, -Ă, fatali, -e, adj. 1. Care are urmări nenorocite pentru cineva sau ceva; care pricinuiește moartea; funest. Greșeală fatală. Lovitură fatală. ♦ Nefericit, nenorocit, trist. Deznodământ fatal. 2. Care se consideră că este fixat de destin; care nu poate fi înlăturat; inevitabil. 3. Care provoacă o atracție irezistibilă (și nefericită). Femeie fatală. – Din fr. fatal, lat. fatalis.

FATÁL, -Ă, fatali, -e, adj. 1. Care are urmări nenorocite pentru cineva sau ceva; care pricinuiește moartea; funest. Greșeală fatală. Lovitură fatală. ♦ Nefericit, nenorocit, trist. Deznodământ fatal. 2. Care se consideră că este fixat de destin; care nu poate fi înlăturat; inevitabil. 3. Care provoacă o atracție irezistibilă (și nefericită). Femeie fatală. – Din fr. fatal, lat. fatalis.

FATÁL, -Ă, fatali, -e, adj. 1. Care are urmări nenorocite. Vei vedea cît de fatală-i dușmănia celorlalți Cînd deasupra lor talentul ți-a dat aripi să te-nalți. VLAHUȚĂ, O. A. 75. O, noapte fatală! O, noapte cumplită! ALEXANDRESCU, M. 40. ♦ Care pricinuiește moartea. După un fatal duel, A. Pușkin, poetul rus, a murit. NEGRUZZI, S. I 336. ♦ Nefericit, nenorocit. Sfîrșit fatal. 2. De neînlăturat, inevitabil. Lumea trecutului de prejudecăți... a ajuns la finele evoluției ei fatale, ca toate alcătuirile omenești. SADOVEANU, E. 18. Toate relele ce sînt într-un mod fatal legate de o mînă de pămînt... Mult mai mult îi vor atrage decît tot ce ai gîndit. EMINESCU, O. I 136.

fatál adj. m., pl. fatáli; f. fatálă, pl. fatále

fatál adj. m., pl. fatáli; f. sg. fatálă, pl. fatále

FATÁL adj., adv. 1. adj. v. funest. 2. adj. v. dezastruos. 3. adj. v. inevitabil. 4. adv. v. inevitabil.

FATÁL, -Ă adj. 1. Care aduce nenorocire, moarte; funest. ♦ Nefericit, nenorocit. 2. Care nu se poate înlătura, inevitabil. [< fr. fatal, it. fatale, lat. fatalis].

FATÁL, -Ă adj. 1. care aduce nenorocire, moarte; funest. ◊ nefericit, nenorocit. 2. care nu poate fi înlăturat. (< fr. fatal, lat. fatalis)

FATÁL ~ă ( ~i, ~e) 1) Care are consecințe dezastruoase; cu urmări extrem de grave; nefast; funest. Eroare ~ă. 2) și adverbial Care urmează să se producă în mod obligatoriu; imposibil de evitat. /<fr. fatale, lat. fatalis

fatal a. 1. care trebue neapărat să se întâmple, de care nu se poate scăpa: termen fatal; 2. fig. funest, dezastros.

*fatál, -ă adj. (lat. fatalis, d. fatum, destin). Care trebuĭe să se întîmple inevitabil, de care nu poțĭ scăpa: termin fatal. Fig. Funest, nenorocit: ambițiune fatală. Care termină (ucide): lovitură fatală. Adv. În mod fatal.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

FATÁL adj., adv. 1. adj. funest, nefast, sinistru, sumbru, (pop.) pocít. (O presimțire ~.) 2. adj. catastrofal, dezastruos, funest, nefericit, nenorocit, tragic. (Un deznodămînt ~.) 3. adj. inevitabil, (rar) neapărát, neevitábil. (În mod ~ vei ajunge acolo.) 4. adv. fatalmente, inevitabil, (rar) necesarménte. (~ trebuia să se întîmple.)

Intrare: fatal
fatal adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fatal fatalul fata fatala
plural fatali fatalii fatale fatalele
genitiv-dativ singular fatal fatalului fatale fatalei
plural fatali fatalilor fatale fatalelor
vocativ singular
plural