12 definiții pentru fatal


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fatal, ~ă a [At: EMINESCU, P. 114 / Pl: ~i, ~e / E: fr fatal] 1 Predestinat. 2 Inevitabil. 3 Care aduce nenorocire Si: fatidic (3), funest (1). 4 Care provoacă moartea Si: mortal. 5 Nefericit. 6 Care provoacă o atracție irezistibilă (și nefericită).

FATÁL, -Ă, fatali, -e, adj. 1. Care are urmări nenorocite pentru cineva sau ceva; care pricinuiește moartea; funest. Greșeală fatală. Lovitură fatală. ♦ Nefericit, nenorocit, trist. Deznodământ fatal. 2. Care se consideră că este fixat de destin; care nu poate fi înlăturat; inevitabil. 3. Care provoacă o atracție irezistibilă (și nefericită). Femeie fatală. – Din fr. fatal, lat. fatalis.

FATÁL, -Ă, fatali, -e, adj. 1. Care are urmări nenorocite pentru cineva sau ceva; care pricinuiește moartea; funest. Greșeală fatală. Lovitură fatală. ♦ Nefericit, nenorocit, trist. Deznodământ fatal. 2. Care se consideră că este fixat de destin; care nu poate fi înlăturat; inevitabil. 3. Care provoacă o atracție irezistibilă (și nefericită). Femeie fatală. – Din fr. fatal, lat. fatalis.

FATÁL, -Ă, fatali, -e, adj. 1. Care are urmări nenorocite. Vei vedea cît de fatală-i dușmănia celorlalți Cînd deasupra lor talentul ți-a dat aripi să te-nalți. VLAHUȚĂ, O. A. 75. O, noapte fatală! O, noapte cumplită! ALEXANDRESCU, M. 40. ♦ Care pricinuiește moartea. După un fatal duel, A. Pușkin, poetul rus, a murit. NEGRUZZI, S. I 336. ♦ Nefericit, nenorocit. Sfîrșit fatal. 2. De neînlăturat, inevitabil. Lumea trecutului de prejudecăți... a ajuns la finele evoluției ei fatale, ca toate alcătuirile omenești. SADOVEANU, E. 18. Toate relele ce sînt într-un mod fatal legate de o mînă de pămînt... Mult mai mult îi vor atrage decît tot ce ai gîndit. EMINESCU, O. I 136.

FATÁL, -Ă adj. 1. Care aduce nenorocire, moarte; funest. ♦ Nefericit, nenorocit. 2. Care nu se poate înlătura, inevitabil. [< fr. fatal, it. fatale, lat. fatalis].

FATÁL, -Ă adj. 1. care aduce nenorocire, moarte; funest. ◊ nefericit, nenorocit. 2. care nu poate fi înlăturat. (< fr. fatal, lat. fatalis)

FATÁL ~ă ( ~i, ~e) 1) Care are consecințe dezastruoase; cu urmări extrem de grave; nefast; funest. Eroare ~ă. 2) și adverbial Care urmează să se producă în mod obligatoriu; imposibil de evitat. /<fr. fatale, lat. fatalis

fatal a. 1. care trebue neapărat să se întâmple, de care nu se poate scăpa: termen fatal; 2. fig. funest, dezastros.

*fatál, -ă adj. (lat. fatalis, d. fatum, destin). Care trebuĭe să se întîmple inevitabil, de care nu poțĭ scăpa: termin fatal. Fig. Funest, nenorocit: ambițiune fatală. Care termină (ucide): lovitură fatală. Adv. În mod fatal.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fatál adj. m., pl. fatáli; f. fatálă, pl. fatále

fatál adj. m., pl. fatáli; f. sg. fatálă, pl. fatále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FATÁL adj., adv. 1. adj. v. funest. 2. adj. v. dezastruos. 3. adj. v. inevitabil. 4. adv. v. inevitabil.

FATAL adj., adv. 1. adj. funest, nefast, sinistru, sumbru, (pop.) pocit. (O presimțire ~.) 2. adj. catastrofal, dezastruos, funest, nefericit, nenorocit, tragic. (Un deznodămînt ~.) 3. adj. inevitabil, (rar) neapărat, neevitabil. (În mod ~ vei ajunge acolo.) 4. adv. fatalmente, inevitabil, (rar) necesarmente. (~ trebuia să se întîmple.)

Intrare: fatal
fatal adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fatal
  • fatalul
  • fatalu‑
  • fata
  • fatala
plural
  • fatali
  • fatalii
  • fatale
  • fatalele
genitiv-dativ singular
  • fatal
  • fatalului
  • fatale
  • fatalei
plural
  • fatali
  • fatalilor
  • fatale
  • fatalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)