10 definiții pentru fascinant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FASCINÁNT, -Ă, fascinanți, -te, adj. Care fascinează, care captivează; captivant, seducător, fascinator. – Din fr. fascinant.

FASCINÁNT, -Ă, fascinanți, -te, adj. Care fascinează, care captivează; captivant, seducător, fascinator. – Din fr. fascinant.

fascinant, ~ă a [At: VLAHUȚĂ. D. 120 / Pl: ~nți, ~e / E: fr fascinant] Care fascinează (2) Si: captivant, seducător, (rar) fascinator.

FASCINÁNT, -Ă, fascinanți, -te, adj. Care fascinează, care captivează; fermecător, captivant. Versurile fascinante, chemătoare, ipnotice ale lui Eminescu. GHEREA, ST. CR. III 182. Mai dete o dată din cap, zăpăcit, neîndrăznind s-o privească, neputînd să-și ia ochii de la acea dulce, amețitoare, fascinantă apariție. VLAHUȚĂ, O. A. III 73.

FASCINÁNT, -Ă adj. Fermecător, captivant. [< fr. fascinant].

FASCINÁNT, -Ă adj. care fascinează; fermecător, captivant; fascinator. (< fr. fascinant)

FASCINÁNT ~tă (~ți, ~te) Care fascinează; care produce o impresie foarte puternică; hipnotizant. /<fr. fascinant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fascinánt adj. m., pl. fascinánți; f. fascinántă, pl. fascinánte

fascinánt adj. m., pl. fascinánți; f. sg. fascinántă, pl. fascinánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FASCINÁNT adj. v. încântător.

FASCINANT adj. captivant, cuceritor, desfătător, fermecător, încîntător, răpitor, seducător, (rar) subjugător, (franțuzism) șarmant, (înv.) desfătat, (fig.) delicios, hipnotizant, savuros. (Un spectacol ~.)

Intrare: fascinant
fascinant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fascinant
  • fascinantul
  • fascinantu‑
  • fascinantă
  • fascinanta
plural
  • fascinanți
  • fascinanții
  • fascinante
  • fascinantele
genitiv-dativ singular
  • fascinant
  • fascinantului
  • fascinante
  • fascinantei
plural
  • fascinanți
  • fascinanților
  • fascinante
  • fascinantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fascinant

  • 1. Care fascinează, care captivează.
    exemple
    • Versurile fascinante, chemătoare, ipnotice ale lui Eminescu. GHEREA, ST. CR. III 182.
      surse: DLRLC
    • Mai dete o dată din cap, zăpăcit, neîndrăznind s-o privească, neputînd să-și ia ochii de la acea dulce, amețitoare, fascinantă apariție. VLAHUȚĂ, O. A. III 73.
      surse: DLRLC

etimologie: