FASCICUL, fascicule, s. n. Grup format din mai multe elemente de același fel, așezate în formă de mănunchi. ◊ (Mat.) Fascicul de drepte = totalitatea dreptelor care trec printr-un punct fix. ♦ (Fiz.) Mănunchi de raze luminoase sau vizuale cu secțiune bine delimitată; ansamblu de particule aflate în mișcare ordonată. ♦ (Anat.) Grup de fibre care au același traiect și aceeași distribuție. ♦ (Bot.) Țesut vegetal conducător format din fibre lemnoase și liberiene. [Var.: fascicol s. n.] – Din fr. fascicule, lat. fasciculus.

fascicol sn vz fascicul

fascicolă sf vz fasciculă

fascicul sn [At: GRECESCU, FL. 5 / V: ~col / Pl: ~e / E: lat fasciculus cf fr faisceau] 1 Grup format din mai multe elemente de același fel, așezate în formă de mănunchi. 2 (Mat; îs) ~ de drepte Totalitate a dreptelor care trec prin același punct fix. 3 (Fiz; șîs ~ de raze) Mănunchi de raze care trec prin același punct. 4 (Fiz) Ansamblu de particule aflate în mișcare ordonată. 5 (Atm) Grup de fibre care au aceeași așezare și aceeași distribuție. 6 (Bot) Țesut conducător format din fibre care străbat în același sens părțile unei plante. 7 (Glg; îs) ~ de falii Grup de falii care se împrăștie pornind de la o falie principală. 8-9 (Înv) Fasciculă (1-2).

fasciculă sf [At: DA ms / V: ~colă / Pl: ~le / E: fr fascicule] 1 Fiecare dintre părțile unei opere publicate în etape succesive. 2 Broșură conținând o parte dintr-un roman ce se publică în etape succesive. 3 Coală de tipografie fălțuită.

*FASCICOL (pl. -ole) sn. = FASCICULĂ.

*FASCICULĂ (pl. -le) sf. Mai multe coale legate împreună dintro carte ce nu se publică deodată în întregime ci, treptat, la anumite intervale [fr.].

FASCICUL, fascicule, s. n. Grup format din mai multe elemente de același fel, așezate în formă de mănunchi. ◊ (Mat.) Fascicul de drepte = totalitatea dreptelor care trec prin același punct fix. ♦ (Fiz.) Mănunchi de raze luminoase sau vizuale cu secțiune bine delimitată; ansamblu de particule aflate în mișcare ordonată. ♦ (Anat.) Grup de fibre care au aceeași așezare și aceeași distribuție. ♦ (Bot.) Țesut conducător format din fibre care străbat în același sens părțile unei plante. [Var.: fascicol s. n.] – Din fr. fascicule, lat. fasciculus.

FASCICUL, fascicule, s. n. Reunire de mai multe lucruri de același fel așezate în formă de mănunchi. ◊ (Mai ales în expr.) a) (Opt.) Fascicul de raze = mănunchi de raze vizuale care trec prin același punct. Fascicul luminos = ansamblu de raze luminoase care traversează o anumită regiune. b) (Geom.) Fascicul de drepte = figură formată de dreptele care trec prin același punct. – Variantă: fascicol s. n.

FASCICULĂ, fascicule, s. f. (Și în forma fascicolă) Reunire de mai multe foi sau coli ale unei opere care se publică în părți, în mod treptat. ♦ (În trecut) Broșură conținînd o parte, un capitol dintr-un roman publicat pe fragmente succesive (în scopuri mercantile). Ghiță venea pe la voi fiindcă găsea la mama ta mai multă înțelegere... Te vedea cu fascicolele în sîn și-n buzunare. PAS, Z. I 181. – Variantă: fascicolă s. f.

FASCICOL s.n. v. fascicul.

FASCICOLĂ s.f. v. fasciculă.

FASCICUL s.n. 1. Mănunchi, reuniune de mai multe obiecte, lucruri etc. de același fel. ◊ Fascicul de raze = mănunchi de raze vizuale care străbat prin același punct; fascicul luminos = totalitatea razelor de lumină care trec printr-o anumită regiune din spațiu; (mat.) fascicul de drepte = figură formată din mai multe drepte care trec prin același punct. ♦ (Anat.) Grup de fibre musculare, nervoase sau conjunctive avînd același traiect și aceeași distribuție. ♦ Țesut vegetal conducător, format din fibre lemnoase și liberiene care străbat tulpina, ramurile și frunzele. 2. V. fasciculă. [Pl. -le, (s.m.) -li, var. fascicol s.n. / < fr. fascicule, cf. lat. fasciculus – mic mănunchi].

FASCICULĂ s.f. Ansamblu format din mai multe foi imprimate; parte a unei lucrări publicate în fragmente succesive. [Var. fascicolă s.f., fascicul s.n. / < fr. fascicule, cf. lat. fasciculus].

FASCICUL s. n. 1. mănunchi, reunire de mai multe obiecte, lucruri de același fel. ◊ mănunchi de radiații, de proveniență comună, care străbat prin același punct. ♦ (mat.) ~ de drepte = mulțime de drepte care trec printr-un punct fix. ◊ grup de fibre musculare, nervoase sau conjuctive, având același traiect și aceeași distribuție. 2. țesut vegetal conducător, din fibre lemnoase și liberiene care străbat tulpina, ramurile și frunzele. (< fr. fascicule, lat. fasciculus)

FASCICULĂ s. f. ansamblu format din mai multe foi imprimate; parte a unei lucrări publicate în fragmente succesive. (< fr. fascicule)

FASCICUL ~e n. Mănunchi de obiecte similare. ◊ ~ de lumină flux de raze emise de o sursă de lumină. ~ de raze grup de raze care trec prin același punct. /<fr. fascicule, lat. fasciculus

FASCICULĂ ~e f. 1) Parte a unei lucrări de mari proporții, care se publică pe etape în broșuri succesive. 2) Broșură care conține o parte dintr-o operă artistică, publicată în fragmente succesive. 3) Coală tipografică fălțuită. [G.-D. fasciculei] /<fr. fascicule

fasciculă f. făscioară.

*fascícul n., pl. e, și -lă f., pl. e (lat. fasciculus, d. fascis, fascie; fr. fascicule, m.). Legăturică, snop mic. Cărticică, o parte dintr’un volum: această carte va apărea în fascicule de cîte 16 paginĭ.

fascicul (mănunchi) s. n., pl. fascicule

fasciculă (parte dintr-o tipăritură) s. f., g.-d. art. fasciculei; pl. fascicule; abr. fasc.

fascicul (mănunchi) s. n., pl. fascicule

fasciculă (parte dintr-o tipăritură) s. f., g.-d. art. fasciculei; pl. fascicule; abr. fasc.

fascicul (mănunchi) s. n., pl. fascicule

fasciculă (fragment tipărit dintr-o lucrare) s. f., g.-d. art. fasciculei; pl. fascicule

fascicul (optică) (pr. sci), pl. fascicule

fasciculă («publicație») (pr. sci), pl. fascicule

fasciculă.

FASCICUL s. 1. mănunchi, snop, (rar) sul. (Un ~ de raze.) 2. dâră, dungă, fâșie, rază, trâmbă, (fig.) sprânceană. (Un ~ de lumină.)

FASCICULĂ s. coliță, (înv.) broșură. (~ a unei cărți.)

FASCICUL s. 1. mănunchi, snop, (rar) sul. (Un ~ de raze.) 2. dîră, dungă, fîșie, rază, trîmbă, (fig.) sprînceană. (Un ~ de lumină.)

FASCICULĂ s. coliță, (înv.) broșură. (~ a unei cărți.)