4 intrări
75 de definiții

Explicative DEX

FÂSĂI vb. IV v. fâsâi.

FÂSĂI vb. IV v. fâsâi.

FÂSĂIT s. n. v. fâsâit.

FÂSĂIT s. n. v. fâsâit.

FÂSÂI, fâsâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre gaze) A produce un zgomot șuierător și surd la ieșirea cu presiune printr-un orificiu strâmt. 2. (Despre unele ființe) A sufla (pe nas) cu putere, a scoate (pe nas) sunete șuierătoare. Gâscanul fâsâie. [Var.: fâsăi vb. IV] – Fâs + suf. -âi.

FÂSÂI, fâsâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre gaze) A produce un zgomot șuierător și surd la ieșirea cu presiune printr-un orificiu strâmt. 2. (Despre unele ființe) A sufla (pe nas) cu putere, a scoate (pe nas) sunete șuierătoare. Gâscanul fâsâie. [Var.: fâsăi vb. IV] – Fâs + suf. -âi.

FÂSÂIT, fâsâituri, s. n. Fâsâială. [Var.: fâsăit s. n.] – V. fâsâi.

FÂSÂIT, fâsâituri, s. n. Fâsâială. [Var.: fâsăit s. n.] – V. fâsâi.

FÂȘĂI vb. IV v. fâșâi.

FÂȘĂI vb. IV v. fâșâi.

FÂȘÂI, fâșâi, vb. IV. Intranz. A produce zgomotul caracteristic frunzelor mișcate de vânt, al hârtiei răsfoite, al mișcării unei țesături de mătase etc. [Var.: fâșăi, fâșii vb. IV] – Fâș1 + suf. -âi.

FÂȘÂI, fâșâi, vb. IV. Intranz. A produce zgomotul caracteristic frunzelor mișcate de vânt, al hârtiei răsfoite, al mișcării unei țesături de mătase etc. [Var.: fâșăi, fâșii vb. IV] – Fâș1 + suf. -âi.

FÂȘÂIT s. n. Faptul de a fâșâi; zgomot produs de frunzele mișcate de vânt, de iarba tăiată de coasă, de hârtia răsfoită, de mișcarea unei țesături de mătase; fâșâitură. [Var.: fâșiit s. n.] – V. fâșâi.

FÂȘÂIT s. n. Faptul de a fâșâi; zgomot produs de frunzele mișcate de vânt, de iarba tăiată de coasă, de hârtia răsfoită, de mișcarea unei țesături de mătase; fâșâitură. [Var.: fâșiit s. n.] – V. fâșâi.

FÂȘII vb. IV v. fâșâi.

FÂȘII vb. IV v. fâșâi.

FÂȘIIT s. n. v. fâșâit.

FÂȘIIT s. n. v. fâșâit.

fășăi v vz fâșâi

fășăit sn vz fâșâit

fâsăi v vz fâsâi

fâsăit1 sn vz fâsâit

fâsăit2, ~ă a vz fâsâit2

fâsâi [At: LB / V: (Trs; Ban) ~săi, fâșăi, (Mol; Buc) fosăi / Pzi: fâsâi, (reg) ~esc / E: fâs] 1 vi (D. gaze sub presiune) A produce un zgomot șuierător și surd la ieșirea printr-un orificiu strâmt. 2 vi (Buc; pex) A produce un zgomot slab. 3-4 vir (Pfm; d. ființe) A da vânturi fără zgomot. 5 vi (D. ființe) A scoate (pe nas) sunete șuierătoare. 6 vi A produce un sunet asemănător celui pe care-l face apa când începe să fiarbă. 7 vi (D. lemnele verzi puse pe foc, d. un obiect încins în contact cu apa) A produce un sunet șuierător, caracteristic emisiunii de aburi. 8 vi A pronunța peltic consoanele siflante. 9 vi A nu putea pronunța bine pe „s”. 10 vi (Reg) A pălăvrăgi. 11 vi (Îvp; fig; d. lucrări) A merge încet. 12 vr (Îe) S-a fâsâit! Exprimă convingerea vorbitorului că momentul oportun pentru a întreprinde ceva a trecut.

fâsâit1 sn [At: DA ms / V: ~săit / Pl: ~uri / E: fâsâi] 1-8 Fâsâială (1-8).

fâsâit2, ~ă a [At: PAMFILE, C. 7 / V: ~săit / Pl: ~iți, ~e / E: fâsâi] 1 Care nu pronunță bine pe „s”. 2 (D. oameni) Încet. 3 (D. ființe) Care scoate (pe nas) sunete șuierătoare. 4 Care pronunță peltic consoanele siflante.

fâșăi1 v vz fâsâi

fâșăi2 v vz fâșâi

fâșăit sn vz fâșâit

fâșâi vi [At: NEGRUZZI, S. III, 431 / V: fășăi, ~șii, -șăi, foșăi, foșfăi, foșfoi / Pzi: fâșâi, (pop) ~esc / E: fâș + -âi] A produce zgomotul caracteristic frunzelor mișcate de vânt, al hârtiei răsfoite etc.

fâșâit sn [At: ISPIRESCU, L. 83 / V: fășăit, fâșăit, fâșiit, foșăit, foșeit / Pl: ~uri / E: fâșâi] 1 Zgomot produs de frunzele mișcate de vânt, de hârtia răsfoită, de mișcarea unei țesături de mătase etc. Si: fâșâire (1), fâșâitură (1). 2 Producere a unui fâșâit (1) Si: fâșâire {2), fâșâitură (2).

fâșii v vz fâșâi

fâșiit sn vz fâșâit

fosăi vi vz fâsâi

foșăi vi vz fâșâi

foșăit sn vz fâșâit

foșeit sn vz fâșâit

foșfăi v vz fâșâi

foșfoi v vz fâșâi

FÎSÎI, FOSĂI (-sîiu, -ăiu, -ăesc) vb. intr. 1 A face un sgomot ca acela pe care-l produce aerul suflat cu putere prin nări: gînsacul fîsîie cînd se apropie cineva de gîște PAMF.; călugărul fosăind întinse un lăvicer pe laviță VLAH. 2 Se zice despre sgomotul pe care-l produc aburii ce ies dintr’un lemn ud băgat în foc sau din apa în care s’a băgat un fier tare încălzit [onom.].

FÎȘÎI, (-șîiu, -șăesc), FÎȘII (-șii, -șiesc) vb. intr. A face un sgomot ca acela produs de frunzele mișcate de vînt sau prin trecerea cuiva printre ele, de hîrtie răsfoită, de iarbă prin care trece coasa, de mișcarea unei stofe de mătase, etc.: frunzele de pomi fîșiiau de adierea vîntului ISP.; cununi de flori uscate fîșăesc amirosind EMIN. [onom.].

FÎȘÎIT, FÎȘIIT sbst. 1 Faptul de a fîșîi; foșnet, sgomotul produs de frunzele mișcate de vînt, de hîrtia răsfoită, de iarba ce trece prin coasă, etc.: se auzea fîșîitul unui cîine care alerga prin miriște BR. -VN.; un ușor fîșîit se auzi prin grădină ISP.; auzi un fîșîit de rochie și tresări ca din somn VLAH.¶ 2 Sgomotul produs de curgerea apei: nu se mai aude decît ... fîșîitul somnoros al apei VLAH..

❍FOSĂI 👉 FÎSÎI.

FÎSĂI vb. IV v. fîsîi.

FÎSÎI, fîsîi, vb. IV. Intranz. 1. A produce un zgomot șuierător și surd întocmai ca pronunțarea prelungită a sunetului «f». Se auzea cum fîsîie gazul cu putere. 2. (Despre ființe) A sufla (pe nas) cu putere, a scoate (pe nas) sunete șuierătoare. Gîsca fîsîie cînd cineva se apropie de pui. ◊ Tranz. Oftă bătrînul Senică fîsîindu-și vorbele printre gingiile goale. CAMILAR, N. II 292. – Variantă: fîsăi (REBREANU, R. II 65) vb. IV.

FÎSÎIT s. n. Fîsîială.

FÎȘĂI vb. IV v. fîșîi.

FÎȘII vb. IV v. fîșîi.

FÎȘIIT s. n. v. fîșîit.

FÎȘÎI, fîșîi, vb. IV. Intranz. A produce zgomotul caracteristic provocat de frunzele mișcate de vînt, de iarba prin care trece coasa, de mișcarea unei stofe de mătase, de hîrtia răsfoită etc. Vîntul se strecura fîșîind pe la geamuri, o sclipire de fulger tresări în nourii zării. SADOVEANU, M. 113. Doar în răstimpuri fîșîie alene frunzele adormite. REBREANU, I. 10. – Prez. ind. pers. 3 pl. și: fîșîiesc (EMINESCU, O. I 50). – Variante: fîșăi, fîșii (SADOVEANU, O. III 583, ISPIRESCU, L. 78) vb. IV.

FÎȘÎIT, fișîituri, s. n. Zgomot produs de frunzele mișcate de vînt, de iarba tăiată de coasă, de hîrtia răsfoită, de mișcarea unei țesături de mătase etc. Abia auzeau fîșîitul coaselor, trăgeau brazdă după brazdă. CAMILAR, N. II 387. Zăpada se zbătea în geamul de la răsărit cu fîșîit de nisip. SADOVEANU, P. M. 169. Un ușor fîșîit se auzi prin grădină. Atunci, cu ochii țintă la pom, luă arcul și sta gata; fîșîitul se auzi mai tare și un oarecine se apropie de pom. ISPIRESCU, L. 83. ♦ (Rar) Sunet produs de curgerea apei. Se deslușește bine acum fîșîitul apei pe lîngă pereții de scîndură. C. PETRESCU, S. 57. – Variantă: fîșiit (DEMETRESCU, O. 148) s. n.

FÎSÎI, fîsîi, vb. IV. Intranz. 1. A produce un zgomot șuierător și surd. 2. (Despre ființe) A sufla (pe nas) cu putere, a scoate (pe nas) sunete șuierătoare. [Var.: fîsăi vb. IV] – Din fîs.

FÎSÎIT s. n. Fîsîială. – V. fîsîi.

FÎȘÎI, pers. 3. fîșîie, vb. IV. Intranz. A produce zgomotul caracteristic provocat de frunzele mișcate de vînt, de hîrtia răsfoită, de mișcarea unei țesături de mătase etc. [Var.: fîșii vb. IV] – Din fîș.

FÎȘÎIT s. n. Zgomot produs de frunzele mișcate de vînt, de iarba tăiată de coasă, de hîrtia răsfoită, de mișcarea unei țesături de mătase etc. [Var.: fîșiit s. n.] – V. fîșîi.

A FÂSÂI fâsâi intranz. 1) (despre gaze ieșite sub presiune printr-un orificiu strâmt) A produce un zgomot șuierător și înăbușit; a face „fâs”; a sfârâi. 2) (despre ființe) A produce sunete șuierătoare caracteristice. /Din fâs + suf. ~âi

A FÂȘÂI pers. 3 fâșie intranz. (despre frunze, hârtie, țesături ușoare etc.). A produce un zgomot ușor; a face „fâș-fâș”. /fâș + suf. ~âi

făsăì v. 1. a sforăi (din nas); 2. se zice de sgomotul ce fac în foc lemnele umede. [Onomatopee].

fâșăì v. a face un sgomot confuz, a șuerà încet (vorbind de frunze, hârtie, mătase): și cununi de flori uscate fâșăiesc amirosind EM. [Onomatopee ce imită freamătul frunzelor: fâș! fâș!].

fîsîĭ, a -í v. intr. (imit. înrudit cu vgr. physáo, suflu). Se zice despre sunetu pe care-l face un gaz ĭeșind pintr’un loc strîmt fără să explodeze saŭ de sunetu pe care-l face gîsca cînd îșĭ apără bobociĭ saŭ de un om căruĭa ĭ-au căzut dințiĭ și nu maĭ poate vorbi bine. V. fosăĭ.

fîșîĭ, a -í v. intr. (d. fîș-fîș, huĭet imitativ, ca și turc. fyšyidamak, a foșni. V. foșnesc, vîjîĭ). Se zice despre huĭetu frunzelor bătute de vînt, despre stofele de matasă mișcate ș. a.: plopiĭ fîșîĭe.

Ortografice DOOM

fâsâi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. fâsâi, 3 fâsâie, imperf. 1 fâsâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să fâsâi, 3 să fâsâie

fâsâit s. n., pl. fâsâituri

fâșâi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. fâșâi, 3 fâșâie, imperf. 1 fâșâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să fâșâi, 3 să fâșâie

!fâșâit s. n., pl. fâșâituri

fâsâi (a ~) vb., ind. prez. 3 fâsâie, imperf. 3 sg. fâsâia; conj. prez. 3 să fâsâie

fâsâit s. n., pl. fâsâituri

fâșâi (a ~) vb., ind. prez. 3 fâșâie, imperf. 3 sg. fâșâia; conj. prez. 3 să fâșâie

fâșâit s. n.

fâsâi vb., ind. și conj. prez. 3 fâsâie, imperf. 3 sg. fâsâia

fâsâit s. n., pl. fâsâituri

fâșâi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. fâșâie, imperf. 3 sg. fâșâia

fâșâit s. n.

fîșîi (ind. prez. 3 sg. și pl. fîșîie)

fâsâesc, -sâe 3, -sâiam 1 imp.

fâșiu, -șie 3 ind. și conj., -șiam 1 imp.

Argou

fâsâi, fâsâi v. r. 1. a se dezumfla. 2. a dezamăgi, a nu se ridica la nivelul așteptărilor. 3. a-și pierde calitățile inițiale.

Sinonime

FÂSÂI vb. 1. v. șuiera. 2. v. sâsâi. (Lemnele ~ în sobă.) 3. (reg.) a forcoti. (Un obiect înfierbântat aruncat în apă ~.)

FÂSÂIT s. v. fâsâitură.

FÂȘÂIT s. 1. v. foșnet. 2. fâșâială, fâșâire, fâșâitură, foșnet, foșnire, foșnit, foșnitură. (~ul ziarului.)

FÂȘÂIT s. 1. foșnet, freamăt, murmur, sunet, susur, susurare, șoaptă, șopot, (rar) șoșet. (~ frunzelor.) 2. fîșîială, fîșîire, fîșîitură, foșnet, foșnire, foșnit, foșnitură. (~ ziarului.)

FÎSÎI vb. 1. a sîsîi, a șuiera. (Șerpii ~.) 2. a sîsîi. (Lemnele ~ în sobă.) 3. (reg.) a forcoti. (Un obiect infierbîntat aruncat în apă ~.)

FÎSÎIT s. fîsîială, fîsîire, fîsîitură.

FÎȘÎI vb. a foșni, a suna, a susura, a șopoti, a șopti, a șușoti, a șușui, (rar) a sîsîi, (Mold. și Bucov.) a fălălăi, (Mold. și Transilv.) a pîrîi, (prin Transilv.) a șușora, (înv.) a prîsni. (Frunzele ~.)

Intrare: fâsâi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fâsâi
  • fâsâire
  • fâsâit
  • fâsâitu‑
  • fâsâind
  • fâsâindu‑
singular plural
  • fâsâie
  • fâsâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fâsâi
(să)
  • fâsâi
  • fâsâiam
  • fâsâii
  • fâsâisem
a II-a (tu)
  • fâsâi
(să)
  • fâsâi
  • fâsâiai
  • fâsâiși
  • fâsâiseși
a III-a (el, ea)
  • fâsâie
(să)
  • fâsâie
  • fâsâia
  • fâsâi
  • fâsâise
plural I (noi)
  • fâsâim
(să)
  • fâsâim
  • fâsâiam
  • fâsâirăm
  • fâsâiserăm
  • fâsâisem
a II-a (voi)
  • fâsâiți
(să)
  • fâsâiți
  • fâsâiați
  • fâsâirăți
  • fâsâiserăți
  • fâsâiseți
a III-a (ei, ele)
  • fâsâie
(să)
  • fâsâie
  • fâsâiau
  • fâsâiră
  • fâsâiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fâsăi
  • fâsăire
  • fâsăit
  • fâsăitu‑
  • fâsăind
  • fâsăindu‑
singular plural
  • fâsăie
  • fâsăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fâsăi
(să)
  • fâsăi
  • fâsăiam
  • fâsăii
  • fâsăisem
a II-a (tu)
  • fâsăi
(să)
  • fâsăi
  • fâsăiai
  • fâsăiși
  • fâsăiseși
a III-a (el, ea)
  • fâsăie
(să)
  • fâsăie
  • fâsăia
  • fâsăi
  • fâsăise
plural I (noi)
  • fâsăim
(să)
  • fâsăim
  • fâsăiam
  • fâsăirăm
  • fâsăiserăm
  • fâsăisem
a II-a (voi)
  • fâsăiți
(să)
  • fâsăiți
  • fâsăiați
  • fâsăirăți
  • fâsăiserăți
  • fâsăiseți
a III-a (ei, ele)
  • fâsăie
(să)
  • fâsăie
  • fâsăiau
  • fâsăiră
  • fâsăiseră
Intrare: fâsâit
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâsâit
  • fâsâitul
  • fâsâitu‑
plural
  • fâsâituri
  • fâsâiturile
genitiv-dativ singular
  • fâsâit
  • fâsâitului
plural
  • fâsâituri
  • fâsâiturilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâsăit
  • fâsăitul
  • fâsăitu‑
plural
  • fâsăituri
  • fâsăiturile
genitiv-dativ singular
  • fâsăit
  • fâsăitului
plural
  • fâsăituri
  • fâsăiturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: fâșâi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fâșâi
  • fâșâire
  • fâșâit
  • fâșâitu‑
  • fâșâind
  • fâșâindu‑
singular plural
  • fâșâie
  • fâșâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fâșâi
(să)
  • fâșâi
  • fâșâiam
  • fâșâii
  • fâșâisem
a II-a (tu)
  • fâșâi
(să)
  • fâșâi
  • fâșâiai
  • fâșâiși
  • fâșâiseși
a III-a (el, ea)
  • fâșâie
(să)
  • fâșâie
  • fâșâia
  • fâșâi
  • fâșâise
plural I (noi)
  • fâșâim
(să)
  • fâșâim
  • fâșâiam
  • fâșâirăm
  • fâșâiserăm
  • fâșâisem
a II-a (voi)
  • fâșâiți
(să)
  • fâșâiți
  • fâșâiați
  • fâșâirăți
  • fâșâiserăți
  • fâșâiseți
a III-a (ei, ele)
  • fâșâie
(să)
  • fâșâie
  • fâșâiau
  • fâșâiră
  • fâșâiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fâșăi
  • fâșăire
  • fâșăit
  • fâșăitu‑
  • fâșăind
  • fâșăindu‑
singular plural
  • fâșăie
  • fâșăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fâșăi
(să)
  • fâșăi
  • fâșăiam
  • fâșăii
  • fâșăisem
a II-a (tu)
  • fâșăi
(să)
  • fâșăi
  • fâșăiai
  • fâșăiși
  • fâșăiseși
a III-a (el, ea)
  • fâșăie
(să)
  • fâșăie
  • fâșăia
  • fâșăi
  • fâșăise
plural I (noi)
  • fâșăim
(să)
  • fâșăim
  • fâșăiam
  • fâșăirăm
  • fâșăiserăm
  • fâșăisem
a II-a (voi)
  • fâșăiți
(să)
  • fâșăiți
  • fâșăiați
  • fâșăirăți
  • fâșăiserăți
  • fâșăiseți
a III-a (ei, ele)
  • fâșăie
(să)
  • fâșăie
  • fâșăiau
  • fâșăiră
  • fâșăiseră
foșfoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
foșfăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
fășăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V346)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fâșii
  • fâșiire
  • fâșiit
  • fâșiitu‑
  • fâșiind
  • fâșiindu‑
singular plural
  • fâșie
  • fâșiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fâșii
(să)
  • fâșii
  • fâșiam
  • fâșiii
  • fâșiisem
a II-a (tu)
  • fâșii
(să)
  • fâșii
  • fâșiai
  • fâșiiși
  • fâșiiseși
a III-a (el, ea)
  • fâșie
(să)
  • fâșie
  • fâșia
  • fâșii
  • fâșiise
plural I (noi)
  • fâșiim
(să)
  • fâșiim
  • fâșiam
  • fâșiirăm
  • fâșiiserăm
  • fâșiisem
a II-a (voi)
  • fâșiiți
(să)
  • fâșiiți
  • fâșiați
  • fâșiirăți
  • fâșiiserăți
  • fâșiiseți
a III-a (ei, ele)
  • fâșie
(să)
  • fâșie
  • fâșiau
  • fâșiiră
  • fâșiiseră
Intrare: fâșâit
fâșâit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâșâit
  • fâșâitul
  • fâșâitu‑
plural
  • fâșâituri
  • fâșâiturile
genitiv-dativ singular
  • fâșâit
  • fâșâitului
plural
  • fâșâituri
  • fâșâiturilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâșiit
  • fâșiitul
  • fâșiitu‑
plural
  • fâșiituri
  • fâșiiturile
genitiv-dativ singular
  • fâșiit
  • fâșiitului
plural
  • fâșiituri
  • fâșiiturilor
vocativ singular —
plural —
foșeit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
foșăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
fâșăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
fășăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fâsâi, fâsâiverb

  • 1. (Despre gaze) A produce un zgomot șuierător și surd la ieșirea cu presiune printr-un orificiu strâmt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se auzea cum fâsâie gazul cu putere. DLRLC
  • 2. (Despre unele ființe) A sufla (pe nas) cu putere, a scoate (pe nas) sunete șuierătoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Gâscanul fâsâie. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Gâsca fâsâie când cineva se apropie de pui. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Oftă bătrînul Senică fîsîindu-și vorbele printre gingiile goale. CAMILAR, N. II 292. DLRLC
etimologie:
  • Fâs + -âi. DEX '98 DEX '09

fâsâit, fâsâiturisubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi fâsâi DEX '98 DEX '09

fâșâi, fâșâiverb

  • 1. A produce zgomotul caracteristic frunzelor mișcate de vânt, al hârtiei răsfoite, al mișcării unei țesături de mătase etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vîntul se strecura fîșîind pe la geamuri, o sclipire de fulger tresări în nourii zării. SADOVEANU, M. 113. DLRLC
    • format_quote Doar în răstimpuri fîșîie alene frunzele adormite. REBREANU, I. 10. DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ persoana a 3-a pl. și: fâșâiesc. DLRLC
etimologie:
  • Fâș + -âi. DEX '09 DEX '98

fâșâit, fâșâiturisubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a fâșâi; zgomot produs de frunzele mișcate de vânt, de iarba tăiată de coasă, de hârtia răsfoită, de mișcarea unei țesături de mătase. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fâșâitură
    • format_quote Abia auzeau fîșîitul coaselor, trăgeau brazdă după brazdă. CAMILAR, N. II 387. DLRLC
    • format_quote Zăpada se zbătea în geamul de la răsărit cu fîșîit de nisip. SADOVEANU, P. M. 169. DLRLC
    • format_quote Un ușor fîșîit se auzi prin grădină. Atunci, cu ochii țintă la pom, luă arcul și sta gata; fîșîitul se auzi mai tare și un oarecine se apropie de pom. ISPIRESCU, L. 83. DLRLC
    • 1.1. rar Sunet produs de curgerea apei. DLRLC
      • format_quote Se deslușește bine acum fîșîitul apei pe lîngă pereții de scîndură. C. PETRESCU, S. 57. DLRLC
etimologie:
  • vezi fâșâi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic