opțiuni
  • info

5 intrări

14 definiții

din care

Explicative DEX

farta vt [At: DN3 / Pzi: ~tez / E: fr farter] (Rar) A aplica fart pe talpa schiurilor.

FARTA vb. I. tr. A unge schiurile cu fart. [< fr. farter].

FARTA vb. tr. a unge schiurile cu fart. (< fr. farter)

fârță sf [At: POLIZU / Pl: ~țe / E: fo] 1 Ființă mică, care se mișcă neîncetat. 2 Persoană care colportează știri false, minciuni. 3 Femeie care își mișcă șoldurile provocator în timpul mersului. 4 Persoană indecentă Si: fleoarță (1), teleleică.

‡FÎRTĂ (pl. -te) sf. 🖋 Numele slovei Ф (f) din scrierea cirilică [vsl. frŭtŭ, fertŭ].

FÎRȚĂ sf. Copil mic și neastîmpărat.

fârță f. se zice de un copil mic și neastâmpărat: o fârță de copil. [V. fâță].

fîrța-fîrța, V. fîț.

Ortografice DOOM

farta vb., ind. prez. 1 sg. fartez, 3 sg. și pl. fartează

fîrtă s. f., pl. fîrte

Enciclopedice

FÎRȚĂ subst. „neastîmpărat, indecent”. 1. – s. 2. Fearțea (Dm). 3. -an: Fîrțănești. s. 4. Vocalizat cu o < î, probabil: Forțul, C., din Huși (A Gen I 167); – T., 1840 (Bîr; Forțăști (Tec I). Fărțești, Fîrțești s (Cat. mold I). 5. Compus: Forțofoiu, Al., olt. (din Gorj). 6. + -ig, Fîrțigu (V. Bistr).

Argou

fârță, fârțe s. f. (înv.) prostituată.

Regionalisme / arhaisme

fârță, fârțe, s.f. (reg.) copil neastâmpărat. 2. femeie plimbăreață, teleleică, fâță, fleoarță.

fấrță, s.f. v. fâță.

Intrare: farta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • farta
  • fartare
  • fartat
  • fartatu‑
  • fartând
  • fartându‑
 singular plural
  • fartează
  • fartați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fartez
 (să)
  • fartez
  • fartam
  • fartai
  • fartasem
a II-a (tu)
  • fartezi
 (să)
  • fartezi
  • fartai
  • fartași
  • fartaseși
a III-a (el, ea)
  • fartează
 (să)
  • farteze
  • farta
  • fartă
  • fartase
plural I (noi)
  • fartăm
 (să)
  • fartăm
  • fartam
  • fartarăm
  • fartaserăm
  • fartasem
a II-a (voi)
  • fartați
 (să)
  • fartați
  • fartați
  • fartarăți
  • fartaserăți
  • fartaseți
a III-a (ei, ele)
  • fartează
 (să)
  • farteze
  • fartau
  • fartară
  • fartaseră
Intrare: fârtă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fârtă
  • fârta
plural
  • fârte
  • fârtele
genitiv-dativ singular
  • fârte
  • fârtei
plural
  • fârte
  • fârtelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: fârța
fârța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: fârță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fârță
  • fârța
plural
  • fârțe
  • fârțele
genitiv-dativ singular
  • fârțe
  • fârței
plural
  • fârțe
  • fârțelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: Fârță
Fârță nume propriu
nume propriu (I3)
  • Fârță
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

farta, fartezverb

  • 1. A unge schiurile cu fart. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.