3 intrări
32 de definiții

Explicative DEX

FÂRNÂI, fârnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică.

FÂRNÂIT2, -Ă, fârnâiți, -te, adj. (Reg.) (Adesea substantivat) Care vorbește pe nas; fonf, fonfăit, fornăit2. ♦ Care produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – V. fârnâi.

FÂRNÂIT1, fârnâituri, s. n. (Reg.) Faptul de a fârnâi.V. fârnâi.

fărnăi v vz fârnâi

fărnăit1 sn vz fârnâit

fărnăit2, ~ă a vz fârnâit

fârnâi vi [At: DDRF / V: fărnăi / Pzi: ~esc / E: fo] (Pfm) 1 A fonfăi. 2 A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat.

fârnâit2, ~ă a, smf [At: DDRF/ V: ~năit / Pl: ~iți, ~e / E: fârnâi] (Pfm) 1-2 Fonf (1-2). 3-4 (Om) care produce un zgomot caracteristic când respiră.

fârnâit1 sn [At: DDRF / V: fărnăit / Pl: ~uri / E: fârnâi] (Pfm) 1 Fonfâire. 2 Fârnâire (2).

fornăit2, ~ă smf, a [At: PAMFILE, J. I / Pl: ~iți, ~e / E: fornăi] 1-2 Fonf (1-2). 3-4 Fârnâit (3-4).

FÎRNÎI (-iesc) vb. intr. A vorbi pe nas, a fonfăi [fîrn].

FÎRNÎIT adj. 1 p. FÎRNÎI 2 Care vorbește pe nas, fonf: dascălul Iordache ~ul de la strana mare CRG..

FÂRNÂI, fârnâi, vb. IV. Intranz. A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică.

FÂRNÂIT1, fârnâituri, s. n. Faptul de a fârnâi.V. fârnâi.

FÂRNÂIT2, -Ă, fârnâiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care vorbește pe nas; fonf, fonfăit, fornăit2. ♦ Care produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – V. fârnâi.

FÎRNÎI, fîrnîi, vb. IV. Intranz. A vorbi pe nas, a fonfăi.

FÎRNÎIT, -Ă, fîrnîiți, -te, adj. (Popular) Care vorbește pe nas; fonf. (Substantivat) Era în sat și dascălul Iordache, fîrnîitul de la strana mare, dar ce ți-i bun? Știa și el glasurile pe dinafară de biserică, nu-i vorbă, dar clămpănea de bătrîn. CREANGĂ, A. 9.

A FÂRNÂI fârnâi intranz. 1) (despre oameni cu defecte în rostire) A rosti neclar unele sunete nazale; a vorbi pe nas; a fonfăi. 2) A face zgomot în timpul respirației din cauza nasului înfundat. [Sil. -nâ-i] /Onomat.

fîrnîĭ, V. fornăĭ.

fîrnîít, V. fornăit.

fórnăĭ și fîrnîĭ, a v. intr. (d. fórna-fórna, fîrna-fîrna, huĭetu vorbiriĭ pe nas). Vorbesc pe nas din cauza unuĭ defect. V. bîlbîĭ, gîgîĭ, mornăĭ.

fornăít și fîrnîít, -ă adj. Care fornăĭe cînd vorbește. Adv. Fornăind: a vorbi fornăit. – Și sf-: un glas sfîrnîit (VR. 1922, 9, 351).

Ortografice DOOM

fârnâi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. fârnâi, 3 fârnâie, imperf. 1 fârnâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să fârnâi, 3 să fârnâie

fârnâit (reg.) s. n., pl. fârnâituri

fârnâi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fârnâie, imperf. 3 sg. fârnâia; conj. prez. 3 să fârnâie

fârnâit (reg.) s. n., pl. fârnâituri

fârnâi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. fârnâie, imperf. 3 sg. fârnâia

fârnâit s. n., pl. fârnâituri

Sinonime

FÂRNÂI vb. v. fonfăi.

FÂRNÂIT adj., s. v. fonf.

FÎRNÎI vb. a fonfăi, a fornăi, (reg.) a mohnăi, (Munt.) a sfornăi. (~ cînd vorbește.)

FÎRNÎIT adj., s. fonf, fonfăit, fornăit, (reg.) mohnăit. (Om ~.)

Intrare: fârnâi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fârnâi
  • fârnâire
  • fârnâit
  • fârnâitu‑
  • fârnâind
  • fârnâindu‑
singular plural
  • fârnâie
  • fârnâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fârnâi
(să)
  • fârnâi
  • fârnâiam
  • fârnâii
  • fârnâisem
a II-a (tu)
  • fârnâi
(să)
  • fârnâi
  • fârnâiai
  • fârnâiși
  • fârnâiseși
a III-a (el, ea)
  • fârnâie
(să)
  • fârnâie
  • fârnâia
  • fârnâi
  • fârnâise
plural I (noi)
  • fârnâim
(să)
  • fârnâim
  • fârnâiam
  • fârnâirăm
  • fârnâiserăm
  • fârnâisem
a II-a (voi)
  • fârnâiți
(să)
  • fârnâiți
  • fârnâiați
  • fârnâirăți
  • fârnâiserăți
  • fârnâiseți
a III-a (ei, ele)
  • fârnâie
(să)
  • fârnâie
  • fârnâiau
  • fârnâi
  • fârnâiseră
fărnăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: fârnâit (adj.)
fârnâit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fârnâit
  • fârnâitul
  • fârnâitu‑
  • fârnâi
  • fârnâita
plural
  • fârnâiți
  • fârnâiții
  • fârnâite
  • fârnâitele
genitiv-dativ singular
  • fârnâit
  • fârnâitului
  • fârnâite
  • fârnâitei
plural
  • fârnâiți
  • fârnâiților
  • fârnâite
  • fârnâitelor
vocativ singular
plural
fărnăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: fârnâit (s.n.)
fârnâit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fârnâit
  • fârnâitul
  • fârnâitu‑
plural
  • fârnâituri
  • fârnâiturile
genitiv-dativ singular
  • fârnâit
  • fârnâitului
plural
  • fârnâituri
  • fârnâiturilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fârnâi, fârnâiverb

  • 1. A vorbi pe nas. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. DEX '09 DEX '98
etimologie:

fârnâit, fârnâiadjectiv

  • 1. regional adesea substantivat Care vorbește pe nas; fornăit. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Era în sat și dascălul Iordache, fîrnîitul de la strana mare, dar ce ți-i bun? Știa și el glasurile pe dinafară de biserică, nu-i vorbă, dar clămpănea de bătrîn. CREANGĂ, A. 9. DLRLC
    • 1.1. Care produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi fârnâi DEX '98 DEX '09

fârnâit, fârnâiturisubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a fârnâi. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi fârnâi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.