3 intrări
32 de definiții
- explicative DEX (22)
- ortografice DOOM (6)
- sinonime (4)
Explicative DEX
FÂRNÂI, fârnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică.
FÂRNÂIT2, -Ă, fârnâiți, -te, adj. (Reg.) (Adesea substantivat) Care vorbește pe nas; fonf, fonfăit, fornăit2. ♦ Care produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – V. fârnâi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FÂRNÂIT1, fârnâituri, s. n. (Reg.) Faptul de a fârnâi. – V. fârnâi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fărnăi v vz fârnâi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fărnăit1 sn vz fârnâit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fărnăit2, ~ă a vz fârnâit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fârnâi vi [At: DDRF / V: fărnăi / Pzi: ~esc / E: fo] (Pfm) 1 A fonfăi. 2 A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fârnâit2, ~ă a, smf [At: DDRF/ V: ~năit / Pl: ~iți, ~e / E: fârnâi] (Pfm) 1-2 Fonf (1-2). 3-4 (Om) care produce un zgomot caracteristic când respiră.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fârnâit1 sn [At: DDRF / V: fărnăit / Pl: ~uri / E: fârnâi] (Pfm) 1 Fonfâire. 2 Fârnâire (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fornăit2, ~ă smf, a [At: PAMFILE, J. I / Pl: ~iți, ~e / E: fornăi] 1-2 Fonf (1-2). 3-4 Fârnâit (3-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FÎRNÎI (-iesc) vb. intr. A vorbi pe nas, a fonfăi [fîrn].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
FÎRNÎIT adj. 1 p. FÎRNÎI ¶ 2 Care vorbește pe nas, fonf: dascălul Iordache ~ul de la strana mare CRG..
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
FÂRNÂI, fârnâi, vb. IV. Intranz. A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
FÂRNÂIT1, fârnâituri, s. n. Faptul de a fârnâi. – V. fârnâi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FÂRNÂIT2, -Ă, fârnâiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care vorbește pe nas; fonf, fonfăit, fornăit2. ♦ Care produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – V. fârnâi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FÎRNÎI, fîrnîi, vb. IV. Intranz. A vorbi pe nas, a fonfăi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FÎRNÎIT, -Ă, fîrnîiți, -te, adj. (Popular) Care vorbește pe nas; fonf. (Substantivat) Era în sat și dascălul Iordache, fîrnîitul de la strana mare, dar ce ți-i bun? Știa și el glasurile pe dinafară de biserică, nu-i vorbă, dar clămpănea de bătrîn. CREANGĂ, A. 9.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A FÂRNÂI fârnâi intranz. 1) (despre oameni cu defecte în rostire) A rosti neclar unele sunete nazale; a vorbi pe nas; a fonfăi. 2) A face zgomot în timpul respirației din cauza nasului înfundat. [Sil. -nâ-i] /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fîrnîĭ, V. fornăĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fîrnîít, V. fornăit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fórnăĭ și fîrnîĭ, a -í v. intr. (d. fórna-fórna, fîrna-fîrna, huĭetu vorbiriĭ pe nas). Vorbesc pe nas din cauza unuĭ defect. V. bîlbîĭ, gîgîĭ, mornăĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fornăít și fîrnîít, -ă adj. Care fornăĭe cînd vorbește. Adv. Fornăind: a vorbi fornăit. – Și sf-: un glas sfîrnîit (VR. 1922, 9, 351).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
fârnâi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. fârnâi, 3 fârnâie, imperf. 1 fârnâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să fârnâi, 3 să fârnâie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fârnâit (reg.) s. n., pl. fârnâituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fârnâi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fârnâie, imperf. 3 sg. fârnâia; conj. prez. 3 să fârnâie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fârnâit (reg.) s. n., pl. fârnâituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fârnâi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. fârnâie, imperf. 3 sg. fârnâia
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fârnâit s. n., pl. fârnâituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
FÂRNÂI vb. v. fonfăi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FÂRNÂIT adj., s. v. fonf.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FÎRNÎI vb. a fonfăi, a fornăi, (reg.) a mohnăi, (Munt.) a sfornăi. (~ cînd vorbește.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FÎRNÎIT adj., s. fonf, fonfăit, fornăit, (reg.) mohnăit. (Om ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| verb (V343) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
fârnâi, fârnâiverb
-
- 1.1. A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09
fârnâit, fârnâităadjectiv
-
- Era în sat și dascălul Iordache, fîrnîitul de la strana mare, dar ce ți-i bun? Știa și el glasurile pe dinafară de biserică, nu-i vorbă, dar clămpănea de bătrîn. CREANGĂ, A. 9. DLRLC
- 1.1. Care produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- fârnâi DEX '98 DEX '09
fârnâit, fârnâiturisubstantiv neutru
- 1. Faptul de a fârnâi. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- fârnâi DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.