FARMACOLOG, -Ă, farmacologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care se ocupă cu studiul farmacologiei, specialist în farmacologie. – Din fr. pharmacologue.

farmacolog, ~ă smf [At: DA ms / Pl: ~ogi, ~oge / E: fr pharmacologue] Specialist în farmacologie.

FARMACOLOG, -OGĂ, farmacologi, -oge, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul farmacologiei, specialist în farmacologie. – Din fr. pharmacologue.

FARMACOLOG, farmacologi, s. m. Persoană care se ocupă cu studiul farmacologiei.

FARMACOLOG, -Ă s.m. și f. Specialist în farmacologie. [< fr. pharmacologue].

FARMACOLOG, -Ă s. m. f. specialist în farmacologie. (< fr. pharmacologue)

FARMACOLOG ~gă (~gi, ~ge) m. și f. Specialist în farmacologie /<fr. pharmacologue

farmacolog s. m., pl. farmacologi

farmacolog s. m., pl. farmacologi

farmacolog s. m., pl. farmacologi

FARMACO- „medicament, remediu, tratament, medicale”. ◊ gr. pharmakon „leac” > fr. pharmaco-, it. farmaco-, germ. pharmako-, engl. pharmaco- > rom. farmaco-. □ ~dinamic (v. -dinamic), adj., referitor la forța activă a medicamentelor; ~dinamie (v. -dinamie), s. f., ramură a farmacologiei care studiază acțiunea medicamentelor asupra organismului; ~filie (v. -filie₁), s. f., tendință patologică de a lua medicamente; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de medicamente; ~gnozie (v. -gnozie), s. f., studiul medicamentelor naturale în cadrul chimiei farmaceutice; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină medicală care stabilește moralele de prescriere a medicamentelor; ~lit (v. -lit₁), s. n., mineral care cristalizează în sistemul monoclinic și care se găsește sub formă de eflorescențe pe minereurile de arsen; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în farmacologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul originii, proprietăților, compoziției, clasificării și acțiunii terapeutice ale substanțelor medicale; ~manie (v. -manie), s. f., preocupare patologică de a lua și a administra medicamente; ~orictologie (v. oricto-, v. -logie₁), s. f., mineralogie farmaceutică; ~pee (v. -pee), s. f., tratat care conține descrierea și formulele de preparare și utilizare a medicamentelor; ~psihiatrie (v. psih/o-, v. -iatrie), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul substanțelor chimice generatoare de afecțiuni mintale; ~psihologie (v. psiho-, v. -logie₁), s. f., studiul efectelor psihice ale substanțelor toxice; ~psihoză (v. -psihoză), s. f., tulburare a activității psihice datorată toxicității medicamentelor; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a medicamentelor în scop terapeutic.