FARMACODINAMIE s. f. Ramură a farmacologiei care studiază efectul medicamentelor asupra organismului. – Din fr. pharmacodynamie.

farmacodinamie sf [At: LTR / Pl: ~ii / E: pharmacodynamie] Ramură a farmacologiei care studiază efectele medicamentelor asupra organismului.

farmacodinamíe s.f. Ramură a farmacologiei care se ocupă cu studiul efectului medicamentelor asupra organismului (normal sau bolnav), asupra organelor sau țesuturilor, precum și cu studiul mecanismelor acestei acțiuni. • g.-d. -iei. / <fr. pharmacodynamie; cf. gr. φαρμακον „leac, remediu”, δύναμις „forță, acțiune”.

FARMACODINAMIE s. f. Ramură a farmacologiei care studiază efectul medicamentelor asupra organismului (normal sau bolnav). – Din fr. pharmacodynamie.

FARMACODINAMIE s. f. Studiul experimental al acțiunii pe care o exercită medicamentele asupra unui organism normal.

FARMACODINAMIE s.f. Studiul experimental al acțiunii exercitate de medicamente asupra organismului. [Gen. -iei. / < fr. pharmacodynamie].

FARMACODINAMIE s. f. ramură a farmacologiei care studiază acțiunea exercitată de medicamente asupra organismului. (< fr. pharmacodynamie)

FARMACODINAMIE f. Ramură a farmacologiei care se ocupă cu studiul acțiunii medicamentelor asupra organismului. /<fr. pharmacodynamie

farmacodinamie s. f., art. farmacodinamia, g.-d. farmacodinamii, art. farmacodinamiei

farmacodinamie s. f., art. farmacodinamia, g.-d. farmacodinamii, art. farmacodinamiei

farmacodinamie s. f., art. farmacodinamia, g.-d. farmacodinamii, art. farmacodinamiei

FARMACO- „medicament, remediu, tratament, medicale”. ◊ gr. pharmakon „leac” > fr. pharmaco-, it. farmaco-, germ. pharmako-, engl. pharmaco- > rom. farmaco-. □ ~dinamic (v. -dinamic), adj., referitor la forța activă a medicamentelor; ~dinamie (v. -dinamie), s. f., ramură a farmacologiei care studiază acțiunea medicamentelor asupra organismului; ~filie (v. -filie₁), s. f., tendință patologică de a lua medicamente; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de medicamente; ~gnozie (v. -gnozie), s. f., studiul medicamentelor naturale în cadrul chimiei farmaceutice; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină medicală care stabilește moralele de prescriere a medicamentelor; ~lit (v. -lit₁), s. n., mineral care cristalizează în sistemul monoclinic și care se găsește sub formă de eflorescențe pe minereurile de arsen; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în farmacologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul originii, proprietăților, compoziției, clasificării și acțiunii terapeutice ale substanțelor medicale; ~manie (v. -manie), s. f., preocupare patologică de a lua și a administra medicamente; ~orictologie (v. oricto-, v. -logie₁), s. f., mineralogie farmaceutică; ~pee (v. -pee), s. f., tratat care conține descrierea și formulele de preparare și utilizare a medicamentelor; ~psihiatrie (v. psih/o-, v. -iatrie), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul substanțelor chimice generatoare de afecțiuni mintale; ~psihologie (v. psiho-, v. -logie₁), s. f., studiul efectelor psihice ale substanțelor toxice; ~psihoză (v. -psihoză), s. f., tulburare a activității psihice datorată toxicității medicamentelor; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a medicamentelor în scop terapeutic.