15 definiții pentru farfurie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

farfurie sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 198/8 / Pl: ~ii / E: tc farfuri (fa-uri), ngr φαρφυρί] 1 (Înv) Porțelan. 2 Obiect (de faianță, porțelan etc.) rotund, concav, cu marginile puțin ridicate, în care se servește mâncarea. 3 (Fam; îs) ~ zburătoare Obiect zburător neidentificat.

FARFURÍE, farfurii, s. f. 1. Obiect de faianță, de porțelan etc., de obicei de formă rotundă, cu marginile puțin ridicate și cu fundul plat sau adâncit, în care se servește mâncarea. 2. (Înv.) Porțelan. ◊ (Fam.; în sintagma) Farfurie zburătoare = obiect zburător neidentificat. – Din tc. farfuri (lit. fağfuri), ngr. farfuri.

FARFURÍE, farfurii, s. f. 1. Obiect de faianță, de porțelan etc., de obicei de formă rotundă, cu marginile puțin ridicate și cu fundul plat sau adâncit, în care se servește mâncarea. 2. (Înv.) Porțelan. ◊ (Fam.; în sintagma) Farfurie zburătoare = obiect zburător neidentificat. – Din tc. farfuri (lit. fağfuri), ngr. farfuri.

FARFURÍE, farfurii, s. f. 1. Obiect de porțelan, de faianță etc., de obicei de formă rotundă, cu marginile puțin ridicate, cu fundul plat sau adîncit, în care se servește mîncarea. Farfurie întinsă. Farfurie adîncă.A început să soarbă și el supa din farfurie cu gura. SAHIA, N. 57. Farfuriile cu mîncări nu se mai isprăveau. BUJOR, S. 117. 2. (Învechit) Porțelan. Turnul plin cu clopoțele, făcut tot de farfurie. NEGRUZZI, S. II 132. După acești tineri venea douăsprezece roabe foarte frumoase, avînd în mîni cîte o tavă de farfurie de China. GORJAN, H. II 108.

FARFURÍE ~i f. 1) Vas (de faianță, de porțelan etc.) de formă rotundă în care se servește mâncarea. 2) Conținutul unui asemenea vas. O ~ de supă. [Art. farfuria; G.-D. farfuriei; Sil. -ri-e] /<turc. fağfuri, farfuri

farfurie f. 1. porțelan: mozaicuri de farfurie AL.; 2. taler de porțelan. [Turc. FARFURI, porțelan de China].

farfuríe f. (turc. [d. pers.] fagfuri, pop. farfuri, porțelan, d. fagfur, împăratu Chineĭ, o provincie chineză renumită pin porțelan, alb. farfuri, bg. farfor, farforiĭa, rus. farfór, pol. farfura, ngr. farfuri). Taler, vas de porțelan, de faĭanță orĭ de metal din care se mănîncă la masă: farfurie de argint, întinsă, adîncă. V. strachină.

farfuríe zburătoáre sint. s. 1974 OZN v. ozenist, discojet, ET(I), ufolog (după engl. flying soucer, fr. soucoupe volante; cf. it. disco volante; PR 1947; DEX-S)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

farfuríe s. f., art. farfuría, g.-d. art. farfuríei; pl. farfuríi, art. farfuríile

farfuríe s. f., art. farfuría, g.-d. art. farfuríei; pl. farfuríi, art. farfuríile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FARFURÍE s. v. porțelan.

FARFURÍE s. 1. taler, talger, (reg.) tipsie, (Transilv., Ban. și Olt.) taier. (Mănâncă din aceeași ~ amândoi.) 2. farfurie zburătoare v. ozene.

FARFURIE s. taler, talger, (reg.) tipsie, (Transilv., Ban. și Olt.) taier. (Mănîncă din aceeași ~ amîndoi.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

farfuríe (farfuríi), s. f.1. Porțelan. – 2. Obiect de formă rotundă, din porțelan, faință etc. în care se servește mîncarea. – Mr. fărfuriu. Tc. farfuri, din per. faghtūrῑ (Șeineanu, II, 168; Meyer 98; Lokotsch 569; Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 356), cf. ngr. φαρφουρί, alb. farfuri, bg. farfor (Berneker 279). Sec. XVIII (primă fabrică de porțelan a fost creată în București, în 1806, de Constantin Filipescu). – Der. farfurigiu, s. m. (înv., vînzător de porțelan); farfurioară, s. f. (farfuriță). Din rom. pare a proveni pol. farfury (Miklosich, Wander., 14).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FARFURIE ZBURĂTOARE aerodină lenticulară de forma unei farfurii răsturnate aflat în faza de cercetare. Sin. parțial O.Z.N., U.F.O. (v.).

Intrare: farfurie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • farfurie
  • farfuria
plural
  • farfurii
  • farfuriile
genitiv-dativ singular
  • farfurii
  • farfuriei
plural
  • farfurii
  • farfuriilor
vocativ singular
plural