2 intrări

11 definiții

farfasit, ~ă smf, a [At: CREANGĂ, P. 254 / Pl: ~iți / E: nct] (Reg) 1-2 (Om) amărât. 3-4 (Om) mofturos.

FARFASÍT, -Ă, farfasiți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) mofturos, năzuros. – Et. nec.

FARFASÍT, -Ă, farfasiți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) mofturos, năzuros. – Et. nec.

FARFASÍT, -Ă, farfasiți, -te, s. m. și f. (Regional) Persoană mofturoasă, năzuroasă. Voi mangosiților și farfasiților, de cîte ori îți fi dormit în stroh. CREANGĂ, P. 254.

farfasít, -ă adj., s.m., s.f. (reg.) (Om) mofturos, năzuros. Voi mangosiților și farfasiților, de câte ori îți fi dormit în stroh (CR.). • pl. -ți, -te. / cf. ngr. φαρφαράς „fanfaron”.

farfasít (reg.) adj. m., s. m., pl. farfasíți; adj. f., s. f. farfasítă, pl. farfasíte

farfasít s. m., adj. m., pl. farfasíți; f. sg. farfasítă, pl. farfasíte

FARFASÍT ~tă (~ți, ~te) și substantival rar (despre persoane) Care face mofturi; mofturos; capricios. /Orig. nec.

farfasít1, farfasítă, adj. (înv.) nevoiaș, prăpădit.

farfasit a. Mold. moftangiu: mangosiților și farfasiților! [Origină necunoscută].

farfasít, -ă s. (cp. cu farfara). Fam. Moftangiŭ. V. mangosit.

Intrare: farfasit (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • farfasit
  • farfasitul
  • farfasitu‑
plural
  • farfasiți
  • farfasiții
genitiv-dativ singular
  • farfasit
  • farfasitului
plural
  • farfasiți
  • farfasiților
vocativ singular
plural
Intrare: farfasit (adj.)
farfasit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • farfasit
  • farfasitul
  • farfasitu‑
  • farfasi
  • farfasita
plural
  • farfasiți
  • farfasiții
  • farfasite
  • farfasitele
genitiv-dativ singular
  • farfasit
  • farfasitului
  • farfasite
  • farfasitei
plural
  • farfasiți
  • farfasiților
  • farfasite
  • farfasitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)