2 intrări

18 definiții

FARDÁRE s. f. Acțiunea de a (se) farda și rezultatul ei; boire, sulimenire. – V. farda.

FARDÁRE, fardări, s. f. Acțiunea de a (se) farda și rezultatul ei; boire, sulimenire. – V. farda.

fardáre s. f., g.-d. art. fardắrii

fardáre s. f., g.-d. art. fardării; pl. fardări

FARDÁRE s. fardat, machiaj, machiat, machiere, vopsire, vopsit, (pop. și fam. peior.) boială, boire, boit, (pop.) sulimeneală, sulimenire. (~ unei femei.)

FARDÁ, fardez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu fard; a (se) sulimeni, a (se) boi1. – Din fr. farder.

FARDÁ, fardez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu fard; a (se) sulimeni, a (se) boi1. – Din fr. farder.

FARDÁ, fardez, vb. I. Refl. A se vopsi, a se da cu fard pe obraji, pe buze etc.; (învechit) a se sulemeni. ◊ Tranz. A-și farda obrazul.

fardá (a ~) vb., ind. prez. 3 fardeáză

fardá vb., ind. prez. 1 sg. fardéz, 3 sg. și pl. fardeáză

FARDÁ vb. a (se) machia, a (se) vopsi, (pop. și fam. peior.) a (se) boi, (pop.) a (se) drege, a (se) picta, a (se) rumeni, a (se) sulimeni, (înv. și reg. peior.) a (se) spoi.

FARDÁ vb. I. tr., refl. A (se) vopsi, a (se) da cu fard. [< fr. farder].

FARDÁ vb. I. tr., refl. a (se) vopsi, a (se) da cu fard. II. tr. a izola, în scop de protejare, mărfurile din hambarele unei nave, cu ajutorul unui material de separare. (< fr. farder)

A FARDÁ ~éz tranz. (fața, buzele) A da cu fard; a machia. /<fr. farder

fardà v. a se sulemeni (= fr. farder).

*fardéz v. tr. (fr. farder). Barb. Dreg, sulemenesc. V. refl. Mă daŭ cu fard.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

FARDÁRE s. fardat, machiaj, machiat, machiere, vopsire, vopsit, (pop. și fam. peior.) boiálă, boíre, boít, (pop.) sulimeneálă, sulimeníre. (~ unei femei.)

FARDÁ vb. a (se) machia, a (se) vopsi, (pop. și fam. peior.) a (se) boi, (pop.) a (se) drége, a (se) picta, a (se) rumeni, a (se) sulimeni, (înv. și reg. peior.) a (se) spoi.

Intrare: farda
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) farda fardare fardat fardând singular plural
fardea fardați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) fardez (să) fardez fardam fardai fardasem
a II-a (tu) fardezi (să) fardezi fardai fardași fardaseși
a III-a (el, ea) fardea (să) fardeze farda fardă fardase
plural I (noi) fardăm (să) fardăm fardam fardarăm fardaserăm, fardasem*
a II-a (voi) fardați (să) fardați fardați fardarăți fardaserăți, fardaseți*
a III-a (ei, ele) fardea (să) fardeze fardau farda fardaseră
Intrare: fardare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fardare fardarea
plural fardări fardările
genitiv-dativ singular fardări fardării
plural fardări fardărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)