2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FARDÁRE s. f. Acțiunea de a (se) farda și rezultatul ei; boire, sulimenire. – V. farda.

fardare sf [At: DEX2 / Pl: ~dări / E: farda] 1 Aplicare de fard pe față, buze, pleoape Si: fardat1, machiere, (înv) sulimenire. 2 (Fig) Mascare.

FARDÁRE, fardări, s. f. Acțiunea de a (se) farda și rezultatul ei; boire, sulimenire. – V. farda.

FARDÁ, fardez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu fard; a (se) sulimeni, a (se) boi1. – Din fr. farder.

FARDÁ, fardez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu fard; a (se) sulimeni, a (se) boi1. – Din fr. farder.

farda [At: SAHIA, U.R.S.S. 20 / Pzi: ~dez / E: fr farder] 1-2 vtr A(-și) aplica fard pe față, buze, pleoape Si: a (se) machia, (înv; astăzi dep) a (se) boi1 (3-4), (pop) a (se) drege, (înv) a (se) sulimeni. 3 vt (Fig) A masca.

FARDÁ, fardez, vb. I. Refl. A se vopsi, a se da cu fard pe obraji, pe buze etc.; (învechit) a se sulemeni. ◊ Tranz. A-și farda obrazul.

FARDÁ vb. I. tr., refl. A (se) vopsi, a (se) da cu fard. [< fr. farder].

FARDÁ vb. I. tr., refl. a (se) vopsi, a (se) da cu fard. II. tr. a izola, în scop de protejare, mărfurile din hambarele unei nave, cu ajutorul unui material de separare. (< fr. farder)

A FARDÁ ~éz tranz. (fața, buzele) A da cu fard; a machia. /<fr. farder

*fardéz v. tr. (fr. farder). Barb. Dreg, sulemenesc. V. refl. Mă daŭ cu fard.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fardáre s. f., g.-d. art. fardắrii

fardáre s. f., g.-d. art. fardării; pl. fardări

fardá (a ~) vb., ind. prez. 3 fardeáză

fardá vb., ind. prez. 1 sg. fardéz, 3 sg. și pl. fardeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FARDÁRE s. fardat, machiaj, machiat, machiere, vopsire, vopsit, (pop. și fam. peior.) boială, boire, boit, (pop.) sulimeneală, sulimenire. (~ unei femei.)

FARDARE s. fardat, machiaj, machiat, machiere, vopsire, vopsit, (pop. și fam. peior.) boială, boire, boit, (pop.) sulimeneală, sulimenire. (~ unei femei.)

FARDÁ vb. a (se) machia, a (se) vopsi, (pop. și fam. peior.) a (se) boi, (pop.) a (se) drege, a (se) picta, a (se) rumeni, a (se) sulimeni, (înv. și reg. peior.) a (se) spoi.

FARDA vb. a (se) machia, a (se) vopsi, (pop. și fam. peior.) a (se) boi, (pop.) a (se) drege, a (se) picta, a (se) rumeni, a (se) sulimeni, (înv. și reg. peior.) a (se) spoi.

Intrare: fardare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fardare
  • fardarea
plural
  • fardări
  • fardările
genitiv-dativ singular
  • fardări
  • fardării
plural
  • fardări
  • fardărilor
vocativ singular
plural
Intrare: farda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • farda
  • fardare
  • fardat
  • fardatu‑
  • fardând
  • fardându‑
singular plural
  • fardea
  • fardați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fardez
(să)
  • fardez
  • fardam
  • fardai
  • fardasem
a II-a (tu)
  • fardezi
(să)
  • fardezi
  • fardai
  • fardași
  • fardaseși
a III-a (el, ea)
  • fardea
(să)
  • fardeze
  • farda
  • fardă
  • fardase
plural I (noi)
  • fardăm
(să)
  • fardăm
  • fardam
  • fardarăm
  • fardaserăm
  • fardasem
a II-a (voi)
  • fardați
(să)
  • fardați
  • fardați
  • fardarăți
  • fardaserăți
  • fardaseți
a III-a (ei, ele)
  • fardea
(să)
  • fardeze
  • fardau
  • farda
  • fardaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fardare

  • 1. Acțiunea de a (se) farda și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: boire sulimenire

etimologie:

  • vezi farda
    surse: DEX '98 DEX '09

farda

etimologie: