9 definiții pentru fantastă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FANTÁST, -Ă, fantaști, -ste, s. m. și f. (Livr.) Persoană dominată de idei fantastice, ireale sau nerealizabile. – Din germ. Phantast.

FANTÁST, -Ă, fantaști, -ste, s. m. și f. (Livr.) Persoană dominată de idei fantastice, ireale sau nerealizabile. – Din germ. Phantast.

fantast, ~ă smf, a [At: NEGRUZZI, S. V, 241 / Pl: ~aști, ~e / E: ger Phantast] (Liv) 1-2 (Om) dominat de idei extravagante sau nerealizabile Si: visător, vizionar.

fantást, -ă adj., s.m., s.f. 1 adj. Care este produs al imaginației. 2 s.m., s.f. Persoană stăpânită de idei fantastice, ireale sau nerealizabile; persoană visătoare, originală, fantezistă. Sunt un fantast. Cu capul aplecat asupra mesei, îmi făceam planuri de aur (EMIN.). • pl. -ști, -ste. / <germ. Phantast, ngr. φανταστής.

FANTÁST, -Ă adj. Plăsmuit, ireal, neobișnuit. // s.m. și f. Visător, om cu idei fantastice, original. [< germ. Phantast].

FANTÁST, -Ă s. m. f. om cu idei fantastice, visător, original, fantezist. (< germ. Phantast)

FANTÁST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Persoană care se dedă la fantezii. 2) Autor de creații literare fantastice. /<germ. Phantast

*fantást, -ă s. (vgr. phantastés). Persoană cu gusturĭ fantastice.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fantástă (visătoare) (livr.) s. f., g.-d. fantástei; pl. fantáste

Intrare: fantastă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fantastă
  • fantasta
plural
  • fantaste
  • fantastele
genitiv-dativ singular
  • fantaste
  • fantastei
plural
  • fantaste
  • fantastelor
vocativ singular
  • fantastă
  • fantasto
plural
  • fantastelor

fantast, -ă fantastă

  • 1. livresc Persoană dominată de idei fantastice, ireale sau nerealizabile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • E un tip de fantast boem, fugărind stelele, izbucnind în încăierări, mișcat de o inteligență mobilă, condus însă prea des de porniri instinctuale. CONTEMPORANUL, S. II, nr. 1949, 126, 5/1.
      surse: DLRLC

etimologie: