opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FANTAST, -Ă, fantaști, -ste, s. m. și f. (Livr.) Persoană dominată de idei fantastice, ireale sau nerealizabile. – Din germ. Phantast.

FANTAST, -Ă, fantaști, -ste, s. m. și f. (Livr.) Persoană dominată de idei fantastice, ireale sau nerealizabile. – Din germ. Phantast.

fantast, ~ă smf, a [At: NEGRUZZI, S. V, 241 / Pl: ~aști, ~e / E: ger Phantast] (Liv) 1-2 (Om) dominat de idei extravagante sau nerealizabile Si: visător, vizionar.

fantást, -ă adj., s.m., s.f. 1 adj. Care este produs al imaginației. 2 s.m., s.f. Persoană stăpînită de idei fantastice, ireale sau nerealizabile; persoană visătoare, originală, fantezistă. Sunt un fantast. Cu capul aplecat asupra mesei, îmi făceam planuri de aur (EMIN.). • pl. -ști, -ste. / <germ. Phantast, ngr. φανταστής.

FANTAST, fantaști, s. m. Persoană care se lasă în voia imaginației avînd idei sau purtări originale, extravagante. E un tip de fantast boem, fugărind stelele, izbucnind în încăierări, mișcat de o inteligență mobilă, condus însă prea des de porniri instinctuale. CONTEMPORANUL, S. II, nr. 1949, 126, 5/1.

FANTAST, -Ă adj. Plăsmuit, ireal, neobișnuit. // s.m. și f. Visător, om cu idei fantastice, original. [< germ. Phantast].

FANTAST, -Ă s. m. f. om cu idei fantastice, visător, original, fantezist. (< germ. Phantast)

FANTAST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Persoană care se dedă la fantezii. 2) Autor de creații literare fantastice. /<germ. Phantast

fantast m. om cu fantazii, bizar.

*fantást, -ă s. (vgr. phantastés). Persoană cu gusturĭ fantastice.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fantast (visător) (livr.) s. m., pl. fantaști

fantast (visător) (livr.) s. m., pl. fantaști

fantast (bărbat cu idei fantastice) s. m., pl. fantaști

Intrare: fantast (adj.)
fantast2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fantast
  • fantastul
  • fantastu‑
  • fantastă
  • fantasta
plural
  • fantaști
  • fantaștii
  • fantaste
  • fantastele
genitiv-dativ singular
  • fantast
  • fantastului
  • fantaste
  • fantastei
plural
  • fantaști
  • fantaștilor
  • fantaste
  • fantastelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: fantast (persoană)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fantast
  • fantastul
  • fantastu‑
plural
  • fantaști
  • fantaștii
genitiv-dativ singular
  • fantast
  • fantastului
plural
  • fantaști
  • fantaștilor
vocativ singular
  • fantastule
  • fantaste
plural
  • fantaștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fantast, fantastăadjectiv

etimologie:

fantast, fantaștisubstantiv masculin
fantastă, fantastesubstantiv feminin

  • 1. livresc Persoană dominată de idei fantastice, ireale sau nerealizabile. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote E un tip de fantast boem, fugărind stelele, izbucnind în încăierări, mișcat de o inteligență mobilă, condus însă prea des de porniri instinctuale. CONTEMPORANUL, S. II, nr. 1949, 126, 5/1. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.