fantast, ~ă smf, a [At: NEGRUZZI, S. V, 241 / Pl: ~aști, ~e / E: ger Phantast] (Liv) 1-2 (Om) dominat de idei extravagante sau nerealizabile Si: visător, vizionar.

fantást, -ă adj., s.m., s.f. 1 adj. Care este produs al imaginației. 2 s.m., s.f. Persoană stăpînită de idei fantastice, ireale sau nerealizabile; persoană visătoare, originală, fantezistă. Sunt un fantast. Cu capul aplecat asupra mesei, îmi făceam planuri de aur (EMIN.). • pl. -ști, -ste. / <germ. Phantast, ngr. φανταστής.

*FANTAST sm. Care are idei ciudate, care trăește cu imaginația într’o lume plină de fantezii [germ.].

FANTAST, fantaști, s. m. Persoană care se lasă în voia imaginației avînd idei sau purtări originale, extravagante. E un tip de fantast boem, fugărind stelele, izbucnind în încăierări, mișcat de o inteligență mobilă, condus însă prea des de porniri instinctuale. CONTEMPORANUL, S. II, nr. 1949, 126, 5/1.

FANTAST, -Ă adj. Plăsmuit, ireal, neobișnuit. // s.m. și f. Visător, om cu idei fantastice, original. [< germ. Phantast].

FANTAST, -Ă s. m. f. om cu idei fantastice, visător, original, fantezist. (< germ. Phantast)

FANTAST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Persoană care se dedă la fantezii. 2) Autor de creații literare fantastice. /<germ. Phantast

fantast m. om cu fantazii, bizar.

*fantást, -ă s. (vgr. phantastés). Persoană cu gusturĭ fantastice.

fantast (visător) (livr.) s. m., pl. fantaști

fantast (visător) (livr.) s. m., pl. fantaști

fantast (bărbat cu idei fantastice) s. m., pl. fantaști