2 intrări

13 definiții

fanfaron, ~oa smf, a [At: ALEXANDRESCU, M. 270 / V: famf- / Pl: ~i, ~oane / E: fr fanfaron] 1-2 (Persoană) care se laudă cu calități închipuitte

FANFARÓN, -OÁNĂ, fanfaroni, -oane, s. m. și f., adj. (Persoană) care face caz de calități închipuite, care se laudă cu meritele sale; lăudăros. – Din fr. fanfaron.

FANFARÓN, -OÁNĂ, fanfaroni, -oane, s. m. și f., adj. (Persoană) care se laudă pentru calități închipuite, care face caz de meritele acțiunilor sale; lăudăros. – Din fr. fanfaron.

FANFARÓN, -OÁNĂ, fanfaroni, -oane, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care se laudă cu calități închipuite; îngîmfat, lăudăros. Nu, draga mea, nu-i de noi lumea asta de irozi, de trîntori și de fanfaroni. VLAHUȚĂ, O. A. 363. S-a vorbit într-o casă de un fanfaron mare, Declamînd sentimenturi ce singur nu le are. ALEXANDRESCU, P. 93. ◊ (Adjectival) Zugravul fanfaron nu-i era lui pe plac. PAS, Z. I 205.

fanfarón adj. m., s. m., pl. fanfaróni; adj. f., s. f. fanfaroánă, pl. fanfaroáne

fanfarón s. m., adj. m., pl. fanfaróni; f. sg. fanfaroánă, g.-d. art. fanfaroánei, pl. fanfaroáne

FANFARÓN s., adj. v. lăudăros.

FANFARÓN, -OÁNĂ s.m. și f. Om lăudăros, care face pe viteazul. [Var. famfaron, -oană s.m.f. / < fr. fanfaron, cf. sp. fanfarón].

FANFARÓN, -OÁNĂ s. m. f. om lăudăros, care face pe viteazul. (< fr. fanfaron)

FANFARÓN ~oánă (~óni, ~oáne) și substantival 1) Care se laudă pe sine în mod exagerat; caracterizat prin exces de laudă pentru calitățile sale; lăudăros. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă o afecțiune de bravură; marcat prin bravură exagerată. /<fr. fanfaron

*fanfarón, -oánă adj. și s. (fr. fanfaron, d. sp. fanfarrón, de unde și it. fanfarone. V. farfara). Lăudăros, înfumurat, îngînfat.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

FANFARON s., adj. lăudăros, (rar) lăudăcios. (Nu e decît un ~.)

Intrare: fanfaron (adj.)
fanfaron adjectiv
adjectiv (A28)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fanfaron fanfaronul fanfaroa fanfaroana
plural fanfaroni fanfaronii fanfaroane fanfaroanele
genitiv-dativ singular fanfaron fanfaronului fanfaroane fanfaroanei
plural fanfaroni fanfaronilor fanfaroane fanfaroanelor
vocativ singular
plural
Intrare: fanfaron (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fanfaron fanfaronul
plural fanfaroni fanfaronii
genitiv-dativ singular fanfaron fanfaronului
plural fanfaroni fanfaronilor
vocativ singular
plural