2 intrări

13 definiții

fanfaron, ~oa smf, a [At: ALEXANDRESCU, M. 270 / V: famf- / Pl: ~i, ~oane / E: fr fanfaron] 1-2 (Persoană) care se laudă cu calități închipuitte

FANFARÓN, -OÁNĂ, fanfaroni, -oane, s. m. și f., adj. (Persoană) care face caz de calități închipuite, care se laudă cu meritele sale; lăudăros. – Din fr. fanfaron.

FANFARÓN, -OÁNĂ, fanfaroni, -oane, s. m. și f., adj. (Persoană) care se laudă pentru calități închipuite, care face caz de meritele acțiunilor sale; lăudăros. – Din fr. fanfaron.

FANFARÓN, -OÁNĂ, fanfaroni, -oane, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care se laudă cu calități închipuite; îngîmfat, lăudăros. Nu, draga mea, nu-i de noi lumea asta de irozi, de trîntori și de fanfaroni. VLAHUȚĂ, O. A. 363. S-a vorbit într-o casă de un fanfaron mare, Declamînd sentimenturi ce singur nu le are. ALEXANDRESCU, P. 93. ◊ (Adjectival) Zugravul fanfaron nu-i era lui pe plac. PAS, Z. I 205.

fanfarón adj. m., s. m., pl. fanfaróni; adj. f., s. f. fanfaroánă, pl. fanfaroáne

fanfarón s. m., adj. m., pl. fanfaróni; f. sg. fanfaroánă, g.-d. art. fanfaroánei, pl. fanfaroáne

FANFARÓN s., adj. v. lăudăros.

FANFARÓN, -OÁNĂ s.m. și f. Om lăudăros, care face pe viteazul. [Var. famfaron, -oană s.m.f. / < fr. fanfaron, cf. sp. fanfarón].

FANFARÓN, -OÁNĂ s. m. f. om lăudăros, care face pe viteazul. (< fr. fanfaron)

FANFARÓN ~oánă (~óni, ~oáne) și substantival 1) Care se laudă pe sine în mod exagerat; caracterizat prin exces de laudă pentru calitățile sale; lăudăros. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă o afecțiune de bravură; marcat prin bravură exagerată. /<fr. fanfaron

*fanfarón, -oánă adj. și s. (fr. fanfaron, d. sp. fanfarrón, de unde și it. fanfarone. V. farfara). Lăudăros, înfumurat, îngînfat.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

FANFARON s., adj. lăudăros, (rar) lăudăcios. (Nu e decît un ~.)

Intrare: fanfaron (adj.)
fanfaron adjectiv
adjectiv (A28)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fanfaron
  • fanfaronul
  • fanfaronu‑
  • fanfaroa
  • fanfaroana
plural
  • fanfaroni
  • fanfaronii
  • fanfaroane
  • fanfaroanele
genitiv-dativ singular
  • fanfaron
  • fanfaronului
  • fanfaroane
  • fanfaroanei
plural
  • fanfaroni
  • fanfaronilor
  • fanfaroane
  • fanfaroanelor
vocativ singular
plural
Intrare: fanfaron (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fanfaron
  • fanfaronul
  • fanfaronu‑
plural
  • fanfaroni
  • fanfaronii
genitiv-dativ singular
  • fanfaron
  • fanfaronului
plural
  • fanfaroni
  • fanfaronilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)