3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FANDOSÍT, -Ă, fandosiți, -te, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care are o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; fasolit, izmenit. – V. fandosi.

FANDOSÍT, -Ă, fandosiți, -te, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care are o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; fasolit, izmenit. – V. fandosi.

fandosit2, ~ă smf, a [At: PAS, Z. II, 204 / Pl: ~iți, ~e / E: fandosi] (Fam) 1-2 (Persoană) care are o comportare afectată, plină de pretenții Si: fasolit2 (1-2), izmenit2 (1-2), sclifosit2 (1-2).

fandosit1 sns [At: MDA ms / E: fandosi] (Rar) 1-2 Fandoseală (1-2).

FANDOSÍT, -Ă, fandosiți, -te, adj. Care face mofturi, fasoane, care își dă aere; afectat. Ce căuta cucoana aia fandosită de adineaori la tine? DEMETRIUS, C. 29. Intră sau ies cucoane și domnișoare fandosite. PAS, Z. II 204.

FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se izmeni. – Din ngr. fandásu, fandázome (aor. lui fandázone).

fandosi vr [At: PANN, E. III, 77/1 / V: (înv) făndăsi / Pzi: ~sesc / E: ngr φανδάζομε (aor. φανδάσυ] 1 (Înv) A-și da aere. 2 (Fam) A avea o comportare afectată, plină de pretenții Si: a se fasoli, a se izmeni.

FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se izmeni. – Din ngr. fandázome (aor. fandásu).

FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. A face mofturi, a se alinta; a-și da aere. Nu vă mai fandosiți acum. Spuneți și voi, ia, ce v-ăți pricepe. ISPIRESCU, L. 68. Nevasta care iubește Spală noaptea și cîrpește Și ziua se premenește, La horă se fandosește. ȘEZ. I 112.

A SE FANDOSÍ mă ~ésc intranz. depr. A se comporta pretențios și nechibzuit; a face fasoane; a se marghioli; a se fasoni; a se sclifosi. /<ngr. fandazo

fandosì v. 1. a se găti; 2. a face nazuri: de! nu vă mai fandosiți acum ISP. [V. fandasios].

fandosésc (mă) v. refl. (ngr. fandázome [scris fantázomai] mă fudulesc). Fam. Fac mofturĭ, mă fasolesc, mă alint.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fandosít (fam.) adj. m., s. m., pl. fandosíți; adj. f., s. f. fandosítă, pl. fandosíte

fandosít s. m., adj. m., pl. fandosíți; f. sg. fandosítă, pl. fandosíte

fandosí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fandoséște, imperf. 3 sg. se fandoseá; conj. prez. 3 să se fandoseáscă

fandosí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fandosésc, imperf. 3 sg. fandoseá; conj. prez. 3 sg. și pl. fandoseáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FANDOSÍT adj. v. mofturos.

FANDOSIT adj. boieros, capricios, mofturos, năzuros, pretențios, sclifosit, (pop.) izmenit, (reg.) năsfiros, năturos. (E cam ~ dumnealui!)

FANDOSI vb. a se afecta, a se maimuțări, a se prosti, a se sclifosi, (pop. și fam.) a se scălîmbăia, (pop.) a se fasoli, a se izmeni, (înv. și reg.) a se sfandosi, (reg.) a se mandosi, a se marghioli, a se schimonosi, (înv.) a se marafetui. (Nu te mai ~ atîta!)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

fandosit, -ă, fandosiți, -te adj. (d. oameni) care are un comportament afectat / plin de pretenții

arată toate definițiile

Intrare: fandosit (adj.)
fandosit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fandosit
  • fandositul
  • fandositu‑
  • fandosi
  • fandosita
plural
  • fandosiți
  • fandosiții
  • fandosite
  • fandositele
genitiv-dativ singular
  • fandosit
  • fandositului
  • fandosite
  • fandositei
plural
  • fandosiți
  • fandosiților
  • fandosite
  • fandositelor
vocativ singular
plural
Intrare: fandosit (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fandosit
  • fandositul
  • fandositu‑
plural
  • fandosiți
  • fandosiții
genitiv-dativ singular
  • fandosit
  • fandositului
plural
  • fandosiți
  • fandosiților
vocativ singular
  • fandositule
  • fandosite
plural
  • fandosiților
Intrare: fandosi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fandosi
  • fandosire
  • fandosit
  • fandositu‑
  • fandosind
  • fandosindu‑
singular plural
  • fandosește
  • fandosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fandosesc
(să)
  • fandosesc
  • fandoseam
  • fandosii
  • fandosisem
a II-a (tu)
  • fandosești
(să)
  • fandosești
  • fandoseai
  • fandosiși
  • fandosiseși
a III-a (el, ea)
  • fandosește
(să)
  • fandosească
  • fandosea
  • fandosi
  • fandosise
plural I (noi)
  • fandosim
(să)
  • fandosim
  • fandoseam
  • fandosirăm
  • fandosiserăm
  • fandosisem
a II-a (voi)
  • fandosiți
(să)
  • fandosiți
  • fandoseați
  • fandosirăți
  • fandosiserăți
  • fandosiseți
a III-a (ei, ele)
  • fandosesc
(să)
  • fandosească
  • fandoseau
  • fandosi
  • fandosiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fandosit, -ă fandosită

  • 1. familiar (Persoană) care are o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții.
    exemple
    • Ce căuta cucoana aia fandosită de adineaori la tine? DEMETRIUS, C. 29.
      surse: DLRLC
    • Intră sau ies cucoane și domnișoare fandosite. PAS, Z. II 204.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi fandosi
    surse: DEX '98 DEX '09

fandosi

  • 1. familiar A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se izmeni.
    exemple
    • Nu vă mai fandosiți acum. Spuneți și voi, ia, ce v-ăți pricepe. ISPIRESCU, L. 68.
      surse: DLRLC
    • Nevasta care iubește Spală noaptea și cîrpește Și ziua se premenește, La horă se fandosește. ȘEZ. I 112.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba neogreacă fandásu, fandázome (aoristul lui fandázone).
    surse: DEX '09