15 definiții pentru fanatism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FANATÍSM, fanatisme, s. n. Zel excesiv pentru o religie. ♦ Atașament exagerat, pentru o convingere, o idee etc., dublat de o totală intoleranță față de adversari. – Din fr. fanatisme.

fanatism sn [At: NEGRUZZI, S. I, 255 / Pl: ~e / E: fr fanatisme] Atașament pătimaș pentru o convingere, o persoană etc., dublat de o totală intoleranță față de convingerile altora.

FANATÍSM s. n. Atașament excesiv, pătimaș pentru o convingere, o persoană etc., dublat de o totală intoleranță față de convingerile altora. – Din fr. fanatisme.

FANATÍSM s. n. Atașament pătimaș pentru o convingere, de obicei religioasă, unit cu o totală intoleranță față de convingerile altora. Sînt multe piedice [în perfecționarea limbii literare], fanatismul bătrînilor, deprinderea, pedantismul, cărțile bisericești ș.c.l. NEGRUZZI, S. I 255.

FANATÍSM s.n. Zel excesiv, credință religioasă dusă la extrem. ♦ Devotament pătimaș, temerar pentru o credință, pentru o idee etc., manifestat și printr-o intoleranță violentă față de adversari. [< fr. fanatisme].

FANATÍSM s. n. zel excesiv, credință religioasă dusă la extrem. ◊ devotament pătimaș, înfocat pentru o credință, pentru o idee etc., manifestat și printr-o intoleranță violentă față de adversari. (< fr. fanatisme)

FANATÍSM n. Atașament pătimaș pentru o convingere, pentru o credință etc., însoțit de o totală intoleranță față de opiniile altora. ◊ ~ religios credință oarbă în idei religioase cu tendința excesivă de a le urma în viața cotidiană. /<fr. fanatisme

fanatism n. 1. zel excesiv pentru ale religiunii; 2. aderare îndărătnică și violentă.

*fanatízm n. (d. fanatic). Zel exagerat în religiune, în politică orĭ într’o opiniune oare-care.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fanatísm s. n., pl. fanatísme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FANATÍSM s. v. bigotism.

FANATISM s. (BIS.) bigotism, habotnicie, (livr.) fervoare, (rar) bigoterie. (~ unui credincios.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

fanatísm s. n. Zel excesiv pentru o religie sau o doctrină; atașament pătimaș față de de o convingere sau idee, unit cu o totală intoleranță față de convingerile altora, mergând până la comiterea de crime. – Din fr. fanatisme.

Intrare: fanatism
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fanatism
  • fanatismul
  • fanatismu‑
plural
  • fanatisme
  • fanatismele
genitiv-dativ singular
  • fanatism
  • fanatismului
plural
  • fanatisme
  • fanatismelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fanatism

  • 1. Zel excesiv pentru o religie.
    surse: DEX '09 DN sinonime: bigotism
    • 1.1. Atașament exagerat, pentru o convingere, o idee etc., dublat de o totală intoleranță față de adversari.
      surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Sînt multe piedice [în perfecționarea limbii literare], fanatismul bătrînilor, deprinderea, pedantismul, cărțile bisericești ș.c.l. NEGRUZZI, S. I 255.
        surse: DLRLC

etimologie: