2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FANARAGÍU, fanaragii, s. m. (Înv.) Persoană care aprindea și stingea felinarele de pe străzi; lampagiu. – Din tc. fenarğı.

FANARAGÍU, fanaragii, s. m. (Înv.) Persoană care aprindea și stingea felinarele de pe străzi; lampagiu. – Din tc. fenarğı.

fanaragiu2 sm [At: (a. 1776) URICARIUL XIX, 328 / V: fân~ / Pl: ~ii / E: tc fenarği] 1 (Înv) Lampagiu. 2 (Reg) Om de nimic.

fanaragiu1 a [At: ALECSANDRI, T. 138 / Pl: ~ii / E: Fanar + -agiu] (Îvr; dep) Fanariot.

FANARAGÍU, fanaragii, s. m. (Învechit) Persoană însărcinată cu aprinderea felinarelor de pe străzi; lampagiu. Fanaragiul, moș Gheorghe Baciu, așeză scara la fînarul din fața porții, se urcă încet, scoase pămătuful aprins din felinărașul lui și aprinse lampa de sus. SADOVEANU, O. IV 35. Fanaragiul companiei de gaz a început să închidă becurile. Se face ziuă. CARAGIALE, O. II 178.

FANARAGÍU ~i m. înv. Persoană care aprindea și stingea felinarele pe străzi; lampagiu. /<turc. fenarği

fanaragiu m. Mold. cel ce aprinde fanarele: fanaragii cari strigau regulat raita NEGR. [Turc. FANARDJI].

fanaragiu m. fanariot (ironic): pe când Domnii greci cei fanaragii AL.

fanaragíŭ m. (turc. fenarği, fenerği). Mold. Cel care aprinde fanarele de pe strade.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fanaragíu (înv.) s. m., art. fanaragíul; pl. fanaragíi, art. fanaragíii (-gi-ii)

fanaragíu s. m., art. fanaragíul; pl. fanaragíi, art. fanaragíii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fanaragíu2, fanaragíi, s.m. (înv.) fanariot.

Intrare: fanaragiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fanaragiu
  • fanaragiul
  • fanaragiu‑
plural
  • fanaragii
  • fanaragiii
genitiv-dativ singular
  • fanaragiu
  • fanaragiului
plural
  • fanaragii
  • fanaragiilor
vocativ singular
  • fanaragiule
plural
  • fanaragiilor
Intrare: fânaragiu
fânaragiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fanaragiu

  • 1. învechit Persoană care aprindea și stingea felinarele de pe străzi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lampagiu attach_file 2 exemple
    exemple
    • Fanaragiul, moș Gheorghe Baciu, așeză scara la fînarul din fața porții, se urcă încet, scoase pămătuful aprins din felinărașul lui și aprinse lampa de sus. SADOVEANU, O. IV 35.
      surse: DLRLC
    • Fanaragiul companiei de gaz a început să închidă becurile. Se face ziuă. CARAGIALE, O. II 178.
      surse: DLRLC

etimologie: