12 definiții pentru fanaragiu

FANARAGÍU, fanaragii, s. m. (Înv.) Persoană care aprindea și stingea felinarele de pe străzi; lampagiu. – Din tc. fenarğı.

FANARAGÍU, fanaragii, s. m. (Înv.) Persoană care aprindea și stingea felinarele de pe străzi; lampagiu. – Din tc. fenarğı.

FANARAGÍU, fanaragii, s. m. (Învechit) Persoană însărcinată cu aprinderea felinarelor de pe străzi; lampagiu. Fanaragiul, moș Gheorghe Baciu, așeză scara la fînarul din fața porții, se urcă încet, scoase pămătuful aprins din felinărașul lui și aprinse lampa de sus. SADOVEANU, O. IV 35. Fanaragiul companiei de gaz a început să închidă becurile. Se face ziuă. CARAGIALE, O. II 178.

fanaragíu (înv.) s. m., art. fanaragíul; pl. fanaragíi, art. fanaragíii (-gi-ii)

fanaragíu s. m., art. fanaragíul; pl. fanaragíi, art. fanaragíii

FANARAGÍU s. v. lampagiu.

FANARAGÍU ~i m. înv. Persoană care aprindea și stingea felinarele pe străzi; lampagiu. /<turc. fenarği

fanaragíu2, fanaragíi, s.m. (înv.) fanariot.

fanaragiu m. Mold. cel ce aprinde fanarele: fanaragii cari strigau regulat raita NEGR. [Turc. FANARDJI].

fanaragiu m. fanariot (ironic): pe când Domnii greci cei fanaragii AL.

fanaragíŭ m. (turc. fenarği, fenerği). Mold. Cel care aprinde fanarele de pe strade [!].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: fanaragiu
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fanaragiu fanaragiul
plural fanaragii fanaragiii
genitiv-dativ singular fanaragiu fanaragiului
plural fanaragii fanaragiilor
vocativ singular
plural