3 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FANÁR, fanare, s. n. (Înv.) Felinar. [Var.: fânár s. n.] – Din ngr. fanári.

FANÁR, fanare, s. n. (Înv.) Felinar. [Var.: fânár s. n.] – Din ngr. fanári.

fanar sn [At: N. COSTIN, ap. LET. I, A. 22/14 / V: fân~, fânariu / Pl: ~e / E: ngr φανάρι] 1 (Înv) Felinar (1). 2 (Înv; imp) Far (2). 3 (Reg) Partea interioară a fusului morii de vânt, fixată într-una din pietrele acesteia Si: crâng (32), prâsnel. 4 (Reg) Fereastră în acoperiș, pentru luminarea sau aerisirea podului Si: bageac1.

FANÁR, fanare, s. n. Felinar. (Și în forma fînar) În întunericul cerdacului fînarul de la poartă arunca o lumină slabă. SADOVEANU, O. IV 36. Printre mii de șatre albe Vezi fanare în amurg Și prin pulberea de aur Oamenii pe uliți curg. IOSIF, PATR. 37. Fanarele trăsurii aruncau înaintea lor, pe șosea, o pată lungă de lumină. ALECSANDRI, C. 141. ◊ Fig. Valea era coperită de umbrele serii; cerul aprindea pe rînd, pe rînd fanarele sale. BOLINTINEANU, O. 359. – Variantă: fînár s. n.

FANÁR ~e n. Lampă de gaz portativă, folosită în afara încăperilor. /

fanar n. 1. Mold. felinar: fanarele de pe uliți AL.; 2. prisnelul unei mori de vânt (asemuit luminei șovăitoare a fanarului). [Turc. FANAR (v. fener)].

Fanar n. 1. cartier în Gonstantinopole, pe Cornul de aur, locuit de cei mai nobili și mai avuți Greci, dintre cari Turcii recrutau în secolul al XVIII-lea pe dragomanii și pe hospodarii Țărilor Române; 2. fanariotism.

fanár n., pl. e (ngr. fanári, vgr. phanárion, dim. d. phanós, care vine d. phaíno, apar, mă arăt; turc. fenar, pop. fener, rus. fonárĭ, rut. fonar, alb. bg. fener. V. fanal, fenomen, fantazie). Mold. sud. Lanternă, cutie de sticlă în care arde o lampă orĭ o lumînare adăpostită de vînt. – Rar și fenér (d. turc.). În nord fînar, pop. fînarĭ (d. rut.). În Munt. ș. a. felinár. – Vechĭ, rar fan, pl. urĭ (ngr. fanos)-

FÂNÁR s. n. v. fanar.

fânar1 sn [At: COMAN, GL. / V: ~iu / Pl: ~e / E: fân + -ar] (Reg) 1 Construcție anexă lângă o gospodărie rurală în care se depozitează fânul și se păstrează diferite vehicule și unelte agricole Si: șură1. 2 (Îf fânariu) Fân (1) așezat între patru stâlpi cu acoperiș mobil.

FÎNAR s.n. (Mold., Trans. SV) Felinar. A: Îmblat-au [craiul] toată noaptea cu fînare. N. COSTIN. C: Iuda . . . veni acolo cu fînare si făclii. NT 1648, 129r. Etimologie: ngr. fanárí.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Fanár (cartier din Constantinopol) s. propriu n.

fanár (felinar) (înv.) s. n., pl. fanáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FANÁR s. v. crâng, felinar, lampă, prâsnel.

fanar s. v. CRÎNG. FELINAR. LAMPĂ. PRÎSNEL.

arată toate definițiile

Intrare: Fanar
Fanar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: fanar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fanar
  • fanarul
  • fanaru‑
plural
  • fanare
  • fanarele
genitiv-dativ singular
  • fanar
  • fanarului
plural
  • fanare
  • fanarelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fânar
  • fânarul
  • fânaru‑
plural
  • fânare
  • fânarele
genitiv-dativ singular
  • fânar
  • fânarului
plural
  • fânare
  • fânarelor
vocativ singular
plural
Intrare: fânar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fânar
  • fânarul
  • fânaru‑
plural
  • fânare
  • fânarele
genitiv-dativ singular
  • fânar
  • fânarului
plural
  • fânare
  • fânarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fanar fânar

  • exemple
    • În întunericul cerdacului fînarul de la poartă arunca o lumină slabă. SADOVEANU, O. IV 36.
      surse: DLRLC
    • Printre mii de șatre albe Vezi fanare în amurg Și prin pulberea de aur Oamenii pe uliți curg. IOSIF, PATR. 37.
      surse: DLRLC
    • Fanarele trăsurii aruncau înaintea lor, pe șosea, o pată lungă de lumină. ALECSANDRI, C. 141.
      surse: DLRLC
    • figurat Valea era coperită de umbrele serii; cerul aprindea pe rînd, pe rînd fanarele sale. BOLINTINEANU, O. 359.
      surse: DLRLC

etimologie: