10 definiții pentru faleză


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FALÉZĂ, faleze, s. f. 1. Mal înalt și abrupt al unei mări sau al unui lac. 2. Fâșie de teren special amenajată pentru plimbare de-a lungul unei faleze (1). – Din fr. falaise.

FALÉZĂ, faleze, s. f. 1. Mal înalt și abrupt al unei mări sau al unui lac. 2. Fâșie de teren special amenajată pentru plimbare de-a lungul unei faleze (1). – Din fr. falaise.

fale sf [At: LTR / Pl: ~ze / E: fr falaise] 1 Mal înalt și abrupt al unei mări (sau al unui lac). 2 Fâșie de teren special amenajată pentru plimbare de-a lungul unei faleze (1).

FALÉZĂ, faleze, s. f. Mal înalt și abrupt al mării. Bărci liliput, cu pînza triunghiulară, zăceau dedesuptul falezei de nisipuri. ARGHEZI, P. T. 160. S-au oprit într-un loc unde faleza scădea cît un mal și s-au așezat jos pe dîmbul de pulbere alb. CAMIL PETRESCU, N. 91. De pe faleză marea se vede schimbîndu-și culorile de sidef albastru și vioriu. C. PETRESCU, Î. II 245.

FALÉZĂ s.f. Țărm abrupt format prin acțiunea de eroziune a valurilor de-a lungul țărmurilor lacustre, marine sau oceanice. ♦ Fâșie îngustă de pământ, special amenajată pe malul mării pentru plimbare. [< fr. falaise].

FALÉZĂ s. f. mal înalt și abrupt format prin acțiunea de eroziune a valurilor de-a lungul țărmurilor marine. ◊ fâșie îngustă de pământ, special amenajată pe malul mării pentru plimbare. (< fr. falaise)

FALÉZĂ ~e f. 1) Țărm înalt și abrupt, format sub acțiunea erozivă a valurilor. 2) Fâșie de teren de-a lungul unui țărm, special amenajat pentru plimbări. [G.-D. falezei] /<fr. falaise

*faléză f., pl. e (fr. falaise, d. vgerm. de sus feliza). Malurĭ înalte la mare, ca pin Norvegia saŭ ca pe la Carmen Silva la marea Neagră.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

faléză s. f., g.-d. art. falézei; pl. faléze

faléză s. f., g.-d. art. falézei; pl. faléze

Intrare: faleză
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fale
  • faleza
plural
  • faleze
  • falezele
genitiv-dativ singular
  • faleze
  • falezei
plural
  • faleze
  • falezelor
vocativ singular
plural

faleză

  • 1. Mal înalt și abrupt al unei mări sau al unui lac.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • Bărci liliput, cu pînza triunghiulară, zăceau dedesuptul falezei de nisipuri. ARGHEZI, P. T. 160.
      surse: DLRLC
    • S-au oprit într-un loc unde faleza scădea cît un mal și s-au așezat jos pe dîmbul de pulbere alb. CAMIL PETRESCU, N. 91.
      surse: DLRLC
    • De pe faleză marea se vede schimbîndu-și culorile de sidef albastru și vioriu. C. PETRESCU, Î. II 245.
      surse: DLRLC
  • 2. Fâșie de teren special amenajată pentru plimbare de-a lungul unei faleze.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: