faclă² sf vz falce

falce sf [At: (a. 1588), CUV. D. BĂTR. I, 211 / V: faclă / Pl: fălci, (înv) falci / E: lat falx, -cis] 1 (Mol) Veche unitate de măsură pentru suprafețe agricole, egală cu circa un hectar și jumătate. 2 (Reg; îf faclă) Unitate de lungime egală cu un stânjen sau doi metri.

fălcea sf [At: I. IONESCU, C. 115 / Pl: ~ele / E: falcă + -ea] (Mpl) 1 Fiecare dintre cele două tălpi ale săniei Si: falcă (13). 2 Fiecare dintre cele două brațe ale vatalelor la războiul de țesut Si: fofează (5), lopățea, mână, mănușă, spetează. 3 Fiecare dintre cele două scândurele între care intră limba meliței. 4 (La car) Falcă (12). 5 Fiecare dintre stinghiile de lemn care fixează scândurile ce formează fundul carului Si: chingă (27), curmeziș (16), spetează. 6 (Reg; la carul cu patru boi) Fiecare dintre cele două stinghii laterale care formează partea de sus și de jos a cârceii de la tânjală. 7 Fiecare dintre cele două speteze înfipte în oblâncurile samarului. 8 Fiecare dintre cele două benzi de piele care trec pe la fălcile calului și susțin zăbala. 9 (Ari) Fiecare dintre cele două sau patru brațe laterale care constituie corpul afetului unui tun sau al unui obuzier.

fálce s.f. 1 Veche unitate de măsură pentru suprafețe agricole, folosită în Moldova, echivalentă cu circa un hectar și jumătate (1,4323 ha). ◊ Stog de falce v. stog. 2 (reg.) Unitate de lungime egală cu un stînjen sau cu doi metri. • pl. fălci, (înv.) falci. / lat. falcem „coasă, seceră”.

FALCE sf. 🚜 Măsură de suprafață obicinuită în Moldova egală cu 320 de prăjini pătrate (80 de prăjini în lungime și 4 prăjini în lățime, prăjina socotită de 3 stînjeni, stînjenul de 8 palme domnești) sau aproape 14.322 de metri pătrați: cosește ea acolo într’o zi cîte o sută de fălci de iarbă SB. [lat. falx, falcem „coasă”, adică atîta loc cît poate cosi un om într’o zi].

FĂLCEA, mai adesea pl. FĂLCELE sf. 1 🔧 Tălpile cu care alunecă sania pe zăpadă (👉 SANIE) ¶ 2 🔧 Stinghiile de lemn, numite și „chingi”, „speteze” sau „curmezișuri” care leagă între ele blănile ce alcătuesc fundul sau scoarțele carului ¶ 3 🔧 Bucățile de lemn numite și „lopățele” sau „fofeze” care alcătuesc partea de sus și de jos a cîrceiei de la tînjala unui car ¶ 4 ⛓ Cele două brațe numite și „mîini”, „mînuși”, „fofeze” etc. la vatalele de la războiu ¶ 5 ⛓ Scîndurelele între care intră limba meliței sau melițoiului ¶ 6 Spetezele paralele înfipte în oblîncurile samarului (👉 SAMAR) ¶ 7 Partea căpăstrului sau căpețelei ce trece pe la fălcile calului; la capătul de jos al fălcelelor se încătărămează zăbala (👉 🖼 831) [falcă].

FALCE, fălci, s. f. (Mold.) Veche măsură de suprafață pentru pămînt, avînd lungimea de 80 de prăjini și lățimea de 4 prăjini (egală cu 14322 m²). Socotesc ei ce socotesc, boierul cu vechilul, și-l scot dator cu două fălci de arat. VLAHUȚĂ, O. A. 356. Eu am, zicea el, optzeci de mii de fălci de pămînt, cît crăia unui crai din cei din rîndul al doilea. BOLINTINEANU, O. 272.

FĂLCEA, fălcele, s. f. 1. Fiecare dintre cele două tălpi pe care alunecă sania pe zăpadă. 2. Fiecare dintre cele două brațe ale vătalelor de la războiul de țesut. 3. Fiecare dintre cele două scîndurele între care intră limba meliței. 4. Fiecare dintre stinghiile de lemn care leagă între ele blănile care formează fundul carului. 5. Fiecare dintre cele două stinghii laterale ale cîrceiei prin care se leagă tînjala de proțap (cînd se înjugă patru boi la car). 6. (Artilerie) Fiecare dintre cele două sau patru brațe laterale care constituie corpul afetului unui tun sau obuzier.

FALCE fălci f. (în trecut) 1) Unitate de măsură a suprafeței agricole (egală aproximativ cu un hectar și jumătate). 2) Suprafață de pământ de această mărime. /<lat. falx, ~cis

FĂLCEA ~ele f. 1) Fiecare dintre cele două tălpi ale saniei. 2) Fiecare dintre cele două brațe ale vatalelor de la războiul de țesut. 3) Fiecare dintre cele două scânduri între care intră limba meliței. 4) Fiecare dintre cele două părți laterale ale afetului unui tun sau ale unui obuzier. /falcă + suf. ~ea

falce f. măsură veche de suprafață de 2880 stj. p. pentru Moldova (=14.32 m.p.). [Lat. FALCEM, coasă: lit. cantitatea cosită].

fălceà f. 1. talpă de răzimat: fălcea de sanie; 2. pl. Mold. lopățelele vatalelor; 3. piscul carului. [V. falcă].

fálce f., pl. fălcĭ (lat. falx, falcis, coasă, adică „cît poțĭ cosi într’o zi”. De aicĭ rut. fálĭča. V. falcă). O măsură agrară întrebuințată și azĭ în Mold. (288) de stînjenĭ pătrațĭ saŭ 14321,95 m.p. În lungime are 80 de prăjinĭ și în lățime 40). V. obraț, obrățesc.

fălceá f., pl. ele (lat. falcella, dim. d. falx, coasă. V. falcă). Talpă de sanie. Fiecare din cele doŭă părțĭ care compun afetu tunuluĭ. Scîndurelele între care intră limba melițeĭ.

falce (măsură pentru suprafețe) (înv.) s. f., g.-d. art. fălcii; pl. fălci

fălcea s. f., art. fălceaua, g.-d. art. fălcelei; pl. fălcele

falce (măsură pentru suprafețe) (înv.) s. f., g.-d. art. fălcii; pl. fălci

fălcea s. f., art. fălceaua, g.-d. art. fălcelei; pl. fălcele, art. fălcelele

falce s. f., g.-d. art. fălcii; pl. fălci

fălcea s. f. (sil. -cea), art. fălceaua, g.-d. art. fălcelei; pl. fălcele

FĂLCEA s. v. bată.

FĂLCEA s. v. spetează, talpă, tălpig.

fălcea s. v. SPETEAZĂ. TALPĂ. TĂLPIG.

FĂLCEA s. (TEHN.) bată, băteală, braț, brățară, fofează, lopățea, mănușă, mînă, spetează. (~ la războiul de țesut.)

fălcéa, fălcele, s.f. Stinghia de lemn laterală (la porțile maramureșene): „Vranița-i cu doi stâlti, cu niște fălcele” (ALRRM, 1971, h. 259). – Din falcă + suf. -ea (DEX, MDA).